Ariceştii Rahtivani | Judeţ: Prahova | Punct: Tumul Ariceşti V | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Mormânt tumular;
Cod RAN:
| 132084.15 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Ariceştii Rahtivani
Localitate:
Ariceştii Rahtivani
Punct:
Tumul Ariceşti V
Localizare:
| 132084.15 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Frînculeasa | Alin | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Preda | Bianca | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Adamescu | Adrian Ionuţ | participant | Muzeul de Istorie Galaţi |
Raport:
Cercetarea preventivă a fost realizată deoarece o firmă comercială urma să construiască o hală industrială ce afecta un un tumul de pământ aflat pe partea dreaptă a DN 72, la 80 m nord de Pădurea Crângul lui Bot. În momentul demarării cercetărilor arheologice, movila se afla într-o stare relativ precară de conservare, fiind afectată de lucrări agricole intensive ce au condus la aplatizarea acesteia, o nivelare mecanică, dar şi construirea unui gard ce traversa partea estică a acestei. Avea 0,9 m înălţime şi aproximativ 30-35 m diametru. După cercetarea acestui obiectiv am constatat că mantaua iniţială avea înălţimea maximă de 0,8 m şi diametrul de 19 m (N-S)/18 m (E-V).
Modul în care a fost dezvoltată strategia de săpătură a fost determinat de situaţia existentă în teren în momentul începerii cercetării, în apropierea imediată a movilei pe partea nordică şi estică existând un gard ce a făcut mai dificilă abordarea suprafeţelor respective. Au fost trasaţi doi martori stratigrafici ce au traversat întreaga movilă şi s-au intersectat în centrul acesteia. Aceştia au avut lungimea de 23 m şi grosimea de 1 m şi au fost orientaţi aproximativ nord – sud (martor stratigrafic I), respectiv est - vest (martor stratigrafic II). Au fost caroiaţi din 2 în 2 m, marcaţi cu cifre arabe (martorul stratigrafic I), respectiv romane (martorul stratigrafic II). Prin dispunerea acestora au fost obţinute 4 suprafeţe, denumite/numerotate în funcţie de poziţionarea lor în sensul acelor de ceasornic: A - suprafaţa sud-vestică; B - suprafaţa nord-vestică; C - suprafaţa nord-estică; D - suprafaţa sud-estică.Toate suprafeţele au fost împărţite în secţiuni late de 5 m, prin trasarea unor martori stratigrafici intermediari având lăţimea de 1 m, astfel: în suprafeţele A şi B aceştia au fost orientaţi paralel cu martorul II în timp ce în suprafeţele C şi D martorii au fost dispuşi paralel cu martorul stratigrafic I. Suprafeţele suplimentare rezultate au fost cercetate după cum urmează: A1 şi B1 pe o lăţime de 4 m, în suprafaţa C existenţa gardului a făcut imposibilă extinderea săpăturii, iar D1 a fost cercetată pe o lăţime de 1,5 m şi lungime de 15 m.
Etapele cercetării au fost următoarele: cu ajutorul unui utilaj suprafeţele au fost săpate în plan orizontal, începând de la nivelul superior spre cel inferior în ordinea poziţionării acestora de la A la D; identificarea încă din timpul excavării suprafeţei A a ringului de piatră aparţinând mormântului primar, a impus adoptarea unei strategii în care prioritară a fost surprinderea şi dezvelirea în plan a întregului complex funerar; după desenare şi fotografiere, martorii stratigrafici au fost degajaţi până la nivelul superior al ringului. Primul a fost demontat mormântul secundar (M1), apoi mormântul primar (M2); toate adâncimile consemnate în documentaţia de şantier au fost raportate la un punct zero ce a fost amplasat central, în partea superioară a movilei, la intersecţia carourilor.
Stratigrafie: I.strat arabil/vegetal, gros de circa 0,20-0,25 m, culoarea cenuşie; II.strat roşiatic, argilos, acoperea parţial mantaua, avea grosimi de 0,10-0,20 m, îngroşându-se spre poalele movilei până la 0,60 m; acest strat nu se regăsea spre centrul movilei, ci numai în ultimul sfert al diametrului acesteia; III.mantaua avea culoarea cenuşie la uscare, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele mărunte, grosimea/înălţimea maximă de 0,80 m; IV.strat antic, gros de până la 0,20 m, culoarea maronie, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele; V.depozit natural de pietriş.
Complexe arheologice:
Au fost descoperite 4 complexe, dintre care două reprezentau morminte de inhumaţie notate cu siglele M.1 şi M.2, la care se adaugă două gropi notate cu siglele Gr.1 şi Gr. 2.
Mormântul 1 (M.1) – este un mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de nord-est a movilei (C) relativ aproape de centru, săpat în mantaua acesteia, identificat la adâncimea de -0,48 m faţă de suprafaţa actuală. Fundul gropii atingea -0,68 m, era orientată pe direcţia vest-est, avea formă neregulată, rectangulară cu colţurile rotunjite în partea de vest ce era mai lată şi oarecum ovală în zona estică, mai îngustă. Avea următoarele dimensiuni: lungime 1,5 m, lăţime maximă 1,2 m în zona de vest, lăţime 0,7 m în zona estică. Mormântul conţinea resturile osteologice a doi indivizi adulţi. M1.A - Defunctul era un adult ce fusese depus în decubit dorsal, orientat pe direcţia vest-est, cu mâinile întinse de-a lungul corpului, iar picioarele fuseseră iniţial îndoite de la genunchi şi ridicate. În momentul descoperirii femurele se păstrau în poziţia iniţială în timp ce tibiile erau deja aproape în totalitate distruse de un gang de animal. Distrugeri similare au mai fost observate în zona toracică şi cea craniană. Determinare antropologică: adult, indeterminabil. M1.B - Defunctul, era depus în stânga îndividului A, din scheletul acestuia s-au păstrat câteva oase lungi şi părţi din craniu. Picioarele par să fi fost îndoite către stânga, însă poziţia nu a putut fi determinată. Au fost observate şi urme de ocru roşu. Determinare antropologică: adult, indeterminabil.
Mormântul 2 (M.2) – este mormântul primar, peste care a fost ridicată movila, amplasat în centrul acesteia. A fost identificat în suprafaţa de sud-est a movilei (D), la -0,85 m adâncime. Groapa a fost săpată de la nivelul antic şi perfora stratul natural de pietriş. Era orientată pe direcţia SSE-NNV, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite şi se îngusta către fund. Avea următoarele dimensiuni: în partea superioară: lungime 1,83 m şi lăţime 1,22 m; pe fundul gropii: lungime 1,45 m şi lăţime 0,88 m. Adâncimea maximă atingea -1,77 m de la nivelul actual al movilei, de la nivelul de săpare groapa avea 0,85 m adâncime. Pietrişul natural excavat a fost depus circular în jurul gropii, amenajându-se un ring cu diametrul ce varia între 5,2 m şi 6 m şi înălţimea de circa 0,25-0,35 m. Defunctul, a fost descoperit într-o stare bună de conservare. Era orientat pe direcţia SSE-NNV, depus în poziţie chircită pe partea dreaptă. Determinare antropologică: sex masculin, vârsta - 33-42 ani. Inventarul funerar era compus din mai multe obiecte de podoabă din cupru, caolin/talc, dentalium?, ce formau un colier, depus la gâtul defunctului: un pandantiv Brillenspirale din cupru, 6 perle tubulare de cupru, 1 mărgică tubulară din dentalium?, trei mărgele de caolin/talc întregi, una în stare fragmentară, urme de la încă două. Urme de ocru au fost descoperite în zona gâtului şi a membrelor superioare ale defunctului. De asemenea, sub pandantiv au fost identificate posibile urme de lemn, iar în zona gâtului urme de materiale organice.
Alte complexe:
Groapa 1 – identificată în suprafaţa D, este o intervenţie ce datează din perioada medievală târzie. Avea forma rectangulară cu colţurile rotunjite, dimensiuni de 3,9 m (vest-est) şi 2,6 m (nord-sud). Latura sa sudică perfora ringul amenajat în jurul mormântului primar, iar adâncimea maximă cobora -0,30 m faţă de nivelul acestuia. Latura sa vestică a afectat groapa mormântului primar în partea de nord-est, pe o adâncime de 0,35-0,40 m. Atingea adâncimea maximă de -1,05 m de la punctul 0. În umplutură au fost descoperite câteva cioburi preistorice atipice, grosiere, două mici cioburi medievale, dar şi o monedă din argint ce datează din secolul al XVIII-lea (para).
Groapa 2 – a fost identificată în suprafaţa de nord-est (C), la -0,93 m adâncime, iar fundul ei atingea -1,05 m. Avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite, orientată pe direcţia NNV-SSE, similar cu groapa M.2. Dimensiuni: 1,70x1,12 m. Groapa tăia ringul amenajat în jurul mormâtului primar, dar era suprapusă de groapa M.1. În umplutura gropii nu au fost descoperite materiale ceramice sau resturi osteologice. Având în vedere că din punct de vedere stratigrafic complexul pare unul preistoric, nu excludem ca groapa să reprezinte un mormânt secundar în care nu s-au conservat oasele umane.
Având în vedere ritualul de înmormântare, dar şi inventarul descoperit în acest obiectiv arheologic, toate mormintele datează conform diferitelor cronologii încă disputate, din eneoliticul târziu/perioada de tranziţie la epoca bronzului/începutul epocii bronzului, putând fi decelate cronologic două etape de înmormântare, definite de cele două complexe funerare, respectiv M.1 şi M.2. Din pespectiva cronologiei relative, remarcăm alături de ritualul de înmormântare, colierul descoperit în M2. Acesta era format din perle tubulare realizate din foiţe de tablă de cupru rulate şi un pandantiv-ochelari realizat dintr-o sârmă de cupru. Perle tubulare din cupru sunt apariţii frecvente în zonă, fiind descoperite la Păuleşti II/M2, Ariceşti IV/M4A, Ploieşti I/M2, M3, M4, Ploieşti II/M5. Pandantivul de tip ochelari era cunoscut în zonă prin descoperirea izolată din movila I de la Ploieşti-Triaj săpată în perioada 1941-1942 de către I. Nestor. Un element constructiv deosebit identificat în tumulul de la Ariceşti-Rahtivani este ringul ce înconjura mormântul primar, realizat din pietrişul rezultat din excavarea gropii respectivului complex. În apropierea acestui complex sunt cunoscute alte două descoperiri de la Blejoi/2004 şi Ariceştii-Rahtivani/2013. Ritualul mormântului secundar - M.1, în care defunctul era aşezat pe spate cu picioarele ridicate şi îndoite, orientat vest - est, este unul specific comunităţilor Jamnaja. Mai adăugăm apariţia ocrului, obicei binecunoscut complexelor funerare tumulare Jamnaja. Descoperirile din acest tumul în care defunctul din mormântul primar este depus în poziţie chircită-lateral, este suprapus de un mormânt secundar cu depunerea defunctului pe spate, vin să confirme observaţiile cronologice şi stratigrafice realizate în urma unor cercetări anterioare în tumulii de la Ploieşti-Triaj-Movila II/1943, Ploieşti-Vest/2014, Ariceştii-Rahtivani - tumul TDD ASET/2013 sau Păuleşti-Metro/2011, Păuleşti-Lizieră Pădure/2011. M.2, ce reprezintă înmormântarea primară, ar putea fi încadrat perioadei de sfârşit a mileniului IV î.Hr. - început de mileniu III î.Hr., iar M.1, ar putea aparţine primei jumătăţi a mileniului III î.Hr., respectiv culturii Jamnaja.
Descoperirile din acest tumul vin să completeze o serie de cercetări derulate în alte 13 astfel de obiective situate în zona metropolitană Ploieşti, în localităţile Ploieşti - punct Triaj (2 tumuli), Ploieşti-Vest (un tumul), Ariceştii-Rahtivani (4 tumuli), Păuleşti (3 tumuli), Blejoi (2 tumuli), Strejnicu (un tumul).
Bibliografie: