Ariceştii Rahtivani | Judeţ: Prahova | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Nica | Tiberiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Preda | Bianca | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Tumulul era amplasat la 2,5 km est de comuna Ariceştii- Rahtivani, la 1,8 km nord de DN 72; situat în Câmpia Ploieştiului ce are o altitudine medie de 150 m şi care este brăzdată de mici văi sinuoase reprezentând urmele unor albii de râuri ce în prezent sunt secate. Zona este una bogată în astfel de obiective arheologice. Avea înălţimea de aproximativ 1,2 m şi diametrul maxim de circa 50 m. Cercetarea a fost determinată de o investiţie privată ce prevedea realizarea unei „zone de unităţi industriale şi depozite şi construire centrală fotovoltaică...„.
Pentru observaţii stratigrafice şi demontarea complexului funerar, au fost trasaţi şi păstraţi iniţial doi martori stratigrafici dispuşi în „cruce”; astfel au fost delimitate patru suprafeţe ce au fost demontate mecanizat, în plan orizontal, începând de la nivelul superior spre bază. Iniţial cele patru suprafeţe au fost investigate alternativ în planuri şi direcţii opuse, pe lăţimi de câte 6 - 8 m până la nivelul natural de pietriş, având astfel acces după prima „secţiune” cercetată din suprafaţa 2 la întreaga succesiune stratigrafică. Identificarea unui ring de piatră în colţul de nord-est al acestei secţiuni, atribuit mormântului primar, a dus la adoptarea unei strategii în care prioritară a fost surprinderea în plan a întregului complex. În acest sens, zona centrală a fost conservată (o suprafaţă rectangulară de circa 120 mp), iar ulterior martorii stratigrafici au fost demontaţi în acest areal până la nivelul superior al ringului. Această strategie a permis surprinderea în acelaşi plan a tuturor mormintelor prezente în acest tumul.
Stratigrafia geologică a terenului pe care a fost construită movila este una simplă. Astfel, deasupra depozitului natural de agregate minerale (pietriş, nisip) cu grosimi ce depăşesc 50 m se află un strat de pământ brun-roşcat, argilos, gros de 0,20-0,30 m, ce reprezintă nivelul antic pe care s-a construit tumulul, utilizat de altfel şi pentru ridicarea movilei; deasupra acestuia se află stratul arabil. Tumulul era ridicat pe un grind natural, acest aspect accentuând impresia unei movile mult mai înalte, ce domina oarecum spaţiul apropiat.
Au fost descoperite cinci morminte în care se aflau 10 indivizi, toate dispuse spre centrul movilei. Trei morminte conţineau mai mulţi defuncţi, dintre care unul era triplu şi două duble. Gropile aveau în cazul a trei morminte forma rectangulară cu colţurile rotunjite, alte două erau ovale. Mormântul primar era înconjurat de un ring cu diametrul de aproximativ 5 m, realizat din pietre provenite din excavarea gropii funerare. Ringul era suprapus de două morminte secundare, ce la rândul lor se întretăiau parţial. Alte două complexe descoperite în suprafaţa de sud-est se suprapuneau direct. Deşi ringurile din piatră sunt considerate specifice standardului funerar Jamnaja, deocamdată mormântul de la Ariceşti face parte dintr-o categorie mai puţin prezentă de amenajări în această zonă, dar specifică atât înmormântărilor tumulare timpurii eneolitice, cât şi celor Jamnaja din spaţiul răsăritean nord-pontic, fiind prezente şi la sud de Dunăre. Analogia cea mai apropiată o regăsim la Blejoi, tumul cercetat în anul 2004, în care a fost descoperit un singur mormânt înconjurat de un ring circular din piatră cu diametrul de aproape 5 m (E. Paveleţ 2007).
Inventarele unor astfel de complexe sunt mai curând austere, de aceea tumulul de la Ariceşti pare unul mai deosebit raportat la celelalte 9 obiective cercetate recent în acelaşi areal (A. Frînculeasa et alii 2013). Au fost descoperite 6 inele de buclă din argint, 3 perle tubulare din cupru, 7 perle din os?, un colan din cupru, o podoabă din lut şi două vase, dar şi ocru prezent în două morminte. Cercetările de la Ariceşti au adus date noi privind etapa timpurie a înmormântărilor tumulare la Dunărea de Jos. Sunt prezente câteva elemente de inventar între care remarcăm vasele ce sunt decorate sau au forme specifice orizontului cultural Coţofeni-Baden. Colanul este pentru moment o descoperire singulară în mormintele tumulare din mileniile IV-III BC cercetate în spaţiul nord-pontic sau cel vest-pontic. Colanele sunt prezente doar în câteva depozite atribuite culturii Baden, o piesă mai timpurie fiind cea de la Decea Mureşului, în bronzul mijlociu piese de acest tip fiind relativ numeroase. Forma de vas asociată cu acest colan se regăseşte în mediul Coţofeni. Vasul din M3 are o formă şi decor ce îşi găsesc uşor analogii în mediul Coţofeni, având şi toarte tubulare, dispuse simetric. Este decorat cu haşuri incizate, amplasate într-un spaţiu rezervat, incizat, ce defineşte un motiv decorativ unghiular dispus în trei etaje pe corpul vasului; gâtul înalt ce descrie o gură uşor evazată şi partea inferioară a vasului, nu sunt decorate. Pasta de o calitate foarte slabă, conţine nisip grosier. Au fost prelevate probe şi realizate 5 datări radiocarbon pentru M1, M2, M3B, M4A, M5B, ce indică evoluţia acestui complex funerar între
3350-2850 BC.
Bibliografie: