Ardeu | Comuna: Balşa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetăţuie | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène târziu; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Cetate;
Cod RAN:
| 87870.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Balşa
Localitate:
Ardeu
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 87870.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Socol | Ionuţ | participant | Instiuție Nedefinită |
| Drăgan | Adrian | participant | Instiuție Nedefinită |
| Căstăian | Mihai Cristian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ferencz | Iosif Vasile | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Căsălean | Adrian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Micle | Dorel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Cercetările arheologice la Ardeu, în anul 2020 s-au desfăşurat pe parcursul lunii august.
Pentru campania din anul 2020 ne-am propus continuarea documentării spre est a profilului transversal peste mamelonul pe care a fost construit, în epoca Regatului Dac, cel mai impozant edificiu cunoscut până în prezent pe platoul superior al dealului ”Cetăţuie” de la Ardeu. Este vorba de aşa-zisul ”turn-locuinţă” reprezentând ,,palatul nobilului”. Amplasamentul acestei clădiri a fost identificat printr-un sondaj de verificare în timpul campaniei de cercetări din anul 2002. Dar cercetarea sa sistematică a debutat în anul 2013 şi a continuat până în prezent. Prin suprafeţele de cercetare cu dimensiunile de 5x 5 m au fost identificate colţul nord-vestic şi cel nord-estic al edificiului. Zidurile au fost construite din blocuri masive de calcar, cu două paramente şi emplecton iar prezenţa butiselor precum şi alte elemente de arhitectură trădează tehnica de construcţie elenistică. Emplectonul este realizat din piatră spartă (atât rocă locală, cât şi spărtură de rocă de felul celei din care sunt realizate blocurile de calcar) şi puţin pământ.
Prin extinderea cercetării sistematice a acestui edificiu ne-am propus să înregistrăm grafic şi fotografic un profil transversal, pe axa est-vest a acestei clădiri şi să conservăm primar elementele de arhitectură identificate.
În timpul campaniei din anul 2019 a fost trasată o unitate de cercetare cu dimensiunile de 5x5 m notată Sp9. Utilizând resursele avute la dispoziţie în anul 2020 am extins cercetarea pe o parte a acestui areal, anume pe o arie cu dimensiunile de 2x5 m, în partea sud-estică a suprafeţei. Practic, s-a urmărit extinderea profilului transversal al mamelonului care domină întreaga suprafaţă, spre est. Cu acest prilej a fost completat profilul transversal, documentaţia desenată întregind datele privind acest sector al şantierului. În acelaşi timp a fost investigată şi o suprafaţă cu dimensiunile de 2x 4 m, amplasată în zona cea mai înaltă a mamelonului, cu scopul întregirii profilului stratigrafic. Unitatea de cercetare a fost denumită: T1 (Fig. 1).
Cercetarea sectorului din Sp9 s-a desfăşurat în exteriorul turnului-locuinţă unde a fost identificat zidul de incintă al fortificaţiei dacice, peste care s-a prăbuşit, în urma unui incendiu, elevaţia din bârne de lemn a palatului. Ulterior, o comunitate umană care a locuit platoul dealului în secolele III-IV d. Chr. a amenajat, folosind suprafaţa păstrată a zidului, o clădire al cărui final s-a datorat unui alt incendiu (Fig. 2).
Resursele avute la dispoziţie ne-au permis numai cercetarea paramentului interior al zidului fortificaţiei, unitatea de cercetare fiind conservată pentru a fi continuată cercetarea în anul 2021. Materialele descoperite sunt diverse, fiind constituite de fragmente ale unor recipiente din ceramică, dar şi un fragment de vas din sticlă. Nu lipsesc nici materiale de construcţie (cuie, piroane, scoabe) din fier, şi puţine obiecte din bronz. Un fragment de brăţară din sticlă, specifică celei de a doua jumătăţi a secolului al II-lea î. Chr. şi începutului secolului I î. Chr. constituie o dovadă a primelor prezenţe umane în cea de a doua epocă a fierului la Ardeu. Acest artefact fragmentar se adaugă unei fibule din bronz cu placă emailată-nota şi unei catarame de centură din fier-nota , descoperite în alte campanii şi care se datează în acelaşi interval cronologic.
Şi în acest sector am identificat blocuri căzute din paramentul zidului turnului, bârne arse şi bucăţi de lipitură arsă provenind de pe pereţii din lemn ai construcţiei.
În cazul secţiunii T1, succesiunea stratigrafică a relevat poziţia: în interiorul paramentului interior al zidului de piatră cu emplecton, de pe latura nord-vestică a turnului de piatră. În acest loc extracţia blocurilor de piatră de către localnici, la începutul secolului XX a determinat distrugerea parţială a edificiului. Cea ce a rămas, din elementele de arhitectură este reprezentat prin emplecton, care parţial s-a scurs în cavităţile rămase după extragerea blocurilor. Materialele arheologice descoperite sunt relativ puţine şi sunt constituite din fragmente ceramice şi lipitură de perete arsă.
În timpul cercetărilor ne-am bucurat de vizita colegilor: Senica Ţurcanu, Vitalie Bârcă, Adriana Ardeu şi Aurel Rustoiu
La cercetări au participat şi studenţii: Diandra-Natalia Pall-Both, Marina Musteaţă, Bogdan Lăpuşan, Andrei Loza, Silviu Băluţă, Ioana Ferencz şi Victor Hegeduş, precum şi Sandra Becsi, Florin Cazan, Diana Ferencz, Vlad Török, Adela Moldovan, Ciprian Şerb şi Marius Peptan.
Bibliografie:
Note:
1.
1. Ferencz 2012.
2. Ferencz, Roman 2019.