Ardeu | Comuna: Balşa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetăţuie | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène târziu; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate; Locuire civilă;
Cod RAN:
| 87870.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Balşa
Localitate:
Ardeu
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 87870.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Spânu | Daniel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Constantin | Roman Cristian | participant | Muzeul "Castelul Corvineştilor", Hunedoara |
| Căstăian | Mihai Cristian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ferencz | Iosif Vasile | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Căsălean | Adrian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Micle | Dorel | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Campania de cercetări din anul 2019 s-a desfăşurat pe parcursul lunii septembrie.
Pentru campania din anul 2019 ne-am propus continuarea documentării profilului transversal peste mamelonul pe care a fost construit în epoca Regatului Dac cel mai impozant edificiu cunoscut până în prezent pe platoul superior al dealului „Cetăţuie” de la Ardeu – aşa-zisul „turn-locuinţă” sau ,,palatul nobilului”. Amplasamentul acestei clădiri a fost identificat în timpul campaniei de cercetări din anul 2002.
Începând din anul 2013 şi continuând în campaniile din anii 2014, 2015, 2016, 2017 şi 2018 au fost trasate două suprafeţe de cercetare cu dimensiunile de 5x 5 m în care au fost identificate colţul nord-vestic şi cel nord-estic al edificiului. Zidurile au fost construite din blocuri masive de calcar, cu două paramente şi emplecton iar prezenţa butiselor precum şi alte elemente de arhitectură trădează tehnica de construcţie elenistică. Emplectonul este realizat din piatră spartă (atât rocă locală, cât şi spărtură de rocă de felul celei din care sunt realizate blocurile de calcar) şi puţin pământ.
Prin extinderea cercetării sistematice a acestui edificiu ne-am propus să înregistrăm grafic şi fotografic un profil transversal, pe axa est-vest a acestei clădiri şi să conservăm primar elementele de arhitectură identificate. În acelaşi timp, au fost numerotate şi descrise toate blocurile de calcar identificate până în prezent, atât cele aflate în zid, cât şi cele desprinse. S-a putut astfel observa existenţa unor blocuri de piatră cu dimensiuni şi forme diferite.
În timpul campaniei din anul 2018 a fost trasată o unitate de cercetare cu dimensiunile de 5 x 5 m notată Sp8. Utilizând resursele avute la dispoziţie în acest an am continuat cercetarea pe o parte a acestui areal, anume pe o fâşie cu dimensiunile de 2 x 5 m, în partea sud-vestică a suprafeţei. Practic, s-a urmărit extinderea profilului transversal al turnului-locuinţă, spre vest. Cu acest prilej a fost completat profilul transversal, documentaţia desenată întregind datele privind acest sector al şantierului (Fig. 1).
În exteriorul paramentului zidului construcţiei am reuşit să surprindem nivelul de călcare antic acoperit de urmele unui incendiu şi a dărâmăturii clădirii acumulată după prăbuşirea elevaţiei. Este posibil ca prăbuşirea construcţiei să fi fost una dintre urmările asediului şi distrugerii cetăţii. Blocuri de piatră din calcar oolitic (Fig. 2), numeroase urme de bârne arse (Fig. 3), precum şi fragmente de lipitură arsă de perete acopereau acest nivel. Materialele arheologice identificate sunt reprezentate de cuie şi piroane şi foarte puţine fragmente ceramice.
În această parte, panta naturală a dealului este mai accentuată, în comparaţie cu situaţia identificată în partea estică. Din acest motiv, dinamica straturilor de acumulare este foarte accentuată. Înclinaţia pantei este fragmentată doar de terasările antropice.
Şi în acest sector au fost surprinse urmele unor excavaţii realizate în epoca modernă (probabil la începutul secolului XX) pentru extragerea blocurilor de calcar.
Profilul stratigrafic realizat în acest an permite completarea imaginii schematice a construcţiei care domina întregul platou superior al dealului. În plus, cercetările din toamna anului 2019 au permis înregistrarea grafică şi fotografică a releveului segmentului de parament păstrat in situ în sectorul cercetat. S-au putut astfel documenta detalii ale tipului de zidărie utilizat de meşterii (sau arhitecţii) care au realizat edificiul respectiv. Pe cele două asize păstrate in situ, în secvenţa cercetată se pot distinge cu claritate diferenţele de dimensiune între blocurile care compun cele două asize păstrate, dar şi modul în care a fost utilizat terenul (pregătirea prin îndreptare a bazei de stâncă, pentru amplasarea primei asize a zidului şi faptul că acolo unde a fost posibil, prima asiză a fost înlocuită chiar de stânca îndreptată). S-a observat şi faptul că în acest sector, blocurile prevăzute cu şanţuri pentru fixarea bârnelor („babe”) sunt prezente începând cu cea de a doua asiză.
Un alt detaliu care a putut să fie remarcat este prezenţa unui material utilizat pentru completarea şi lipirea a două părţi, rupte din acelaşi bloc, care face parte din cea de a a doua asiză a zidului. Şi tot cu acelaşi material sau cu unul asemănător a fost acoperită suprafaţa exterioară a unui alt bloc din calcar oolitic, de această dată din prima asiză, cea de la baza zidului.
Tot cu un material asemănător era acoperită partea inferioară a unor blocuri identificate în nivelul de căzătură (dărâmătură) de pe panta unităţii de cercetare. S-a constatat că materialul de culoare deschisă (alb-gălbui) este aplicat doar pe partea inferioară a unor blocuri fără şanţ pentru bârnă (babă), dintre cele care erau amplasate perpendicular faţă de traseul zidului, astfel încât o parte să se găsească în emplecton (butise). Materialul respectiv este prezent numai pe partea care suprapunea un bloc din asiza inferioară. Descoperirea nu este nouă. În timpul campaniei din anul 2017 de pe suprafaţă inferioară a unui bloc descoperit in situ, în asiza a treia a aceluiaşi fragment de zid au fost recoltate probe dintr-un astfel de material.
Un astfel de eşantion a fost analizat microscopic (secţiune subţire petrografică) şi prin difracţie de raze X (XRD, metoda pulberilor), de către Cristina Montana Puşcaş, Tudor Tămaş şi Ciprian Cosmin Stremţan. Rezultatul analizelor efectuate arată că din punct de vedere structural şi textural, secţiunea subţire indică prezenţa unui un material sintetic, care întruneşte toate caracteristicile unui liant. Ne propunem ca şi probele recoltate în acest an să fie analizate pe baza aceloraşi metode, cu scopul de a distinge particularităţile tehnice ale construcţiei.
Între particularităţi se înscrie şi existenţa unor blocuri cu profilaturi şi/sau scobituri, ale căror semnificaţii nu le cunoaştem deocamdată.
Unul dintre obiectele cele mai importante descoperite în campania din anul 2019 este o fibulă din bronz cu resort bilateral mare şi coarda înfăşurată pe după arc. Acest tip de agrafă este cel mai bine documentat, până în prezent, la Ardeu.
Pe parcursul campaniei din acest an am trasat o nouă unitate de cercetare, suprafaţa Sp9, la est de mamelonul pe care este amplasat ,,turnul-locuinţă”. Scopul cercetării acestui sector este acela de a completa profilul transversal al edificiului şi a formei de relief pe care a fost construit.
În concluzie, campania de cercetări din anul 2019 a adus o serie de noutăţi importante pentru cunoaşterea tehnicii de construcţie, dar şi nivelului de distrugere a locuinţei aristocratice – aşa-zisul ”turn-locuinţă şi implicit a cetăţii dacice.
La cercetări au participat şi studenţii: Darius Nica şi Ioana Ferencz, precum şi Sandra Becsi, Florin Cazan, Nicoleta Lenghel, Montana Puşcaş şi Cosmin Stremţan.