Ardeu | Comuna: Balşa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetăţuie | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène târziu; Epoca migraţiilor; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Cetate;
Cod RAN:
| 87870.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Balşa
Localitate:
Ardeu
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 87870.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stăncescu | Roxana Elena | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ferencz | Iosif Vasile | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Căstăian | Mihai Cristian | responsabil sector | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Socol | Ionuţ | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Micle | Dorel | responsabil sector | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Constantin | Roman Cristian | responsabil sector | Consiliul Județean Hunedoara |
Raport:
Cercetările arheologice au continuat şi pe parcursul anului 2016 în situl arheologic Ardeu, com. Balşa, jud Hunedoara. Aşa cum a mai fost prezentat, situl este compus din dealul ”Cetăţuie” sau ”Cetăţeauă”, platoul aflat la poale, în partea estică, numit ”Dealul Judelui” sau „Judele” şi terasele aflate pe versanţii dealului ”Cetăţuie” şi la poalele sale.
Campania de cercetări din anul 2016 s-a desfăşurat în două etape, conform protocolului încheiat cu Universitatea de Vest din Timişoara, pe de o parte şi a contractului de finanţare semnat de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, cu Ministerul Culturii.
Astfel, în perioada 17.07.2015-14.08.2016 au participat la cercetări studenţii din anul întâi şi masteranzii din cadrul universităţii din Timişoara.
Pentru campania din anul 2016 ne-am propus extinderea cercetării asupra celui mai impozant edificiu cunoscut până în prezent pe platoul superior al dealului ”Cetăţuie” de la Ardeu. Este vorba de locuinţa aristocratică – aşa-zisul ”turn-locuinţă sau palatul nobilului. Amplasamentul acestei clădiri a fost identificat în timpul campaniei de cercetări din anul 2002, când colectivul de cercetare a avut ca obiectiv evaluarea potenţialului arheologic al crestei dealului calcaros.
Ulterior, începând din anul 2013 şi continuând în campaniile din anii 2014 şi 2015 a fost trasată o suprafaţă cu dimensiunile de 5x 5 m în care a fost identificat colţul nord-vestic al edificiului. Zidurile, construite din blocuri masive de calcar, cu două paramente şi emplecton. Prezenţa butiselor dar şi a unui element de construcţie deosebit de interesant în interiorul emplectonului, anume prezenţa unor blocuri de mari de mari dimensiuni, având săpate pe mijlocul suprafeţei superioare canale pentru fixarea unor bârne din lemn, trădează tehnica de construcţie elenistică. Emplectonul este realizat din piatră spartă (atât rocă locală, cât şi spărtură de rocă de felul celei din care sunt realizate blocurile de calcar) şi puţin pământ.
Prin extinderea cercetării sistematice a acestui edificiu ne-am propus să înregistrăm grafic şi fotografic un profil transversal, pe axa est-vest a acestei clădiri şi să conservăm primar elementele de arhitectură identificate. Pentru aceasta am trasat şi am început cercetarea unei noi unităţi de cercetare. Suprafaţa denumită de noi Sp7 are dimensiunile de 5 x 5 m, aşa cum sunt dimensiunile tuturor celorlalte suprafeţe cercetate de noi, la Ardeu. Ea a fost amplasată la est faţă de secţiunea magistrală S4 M’/2002. Datorită resurselor avute la dispoziţie nu a fost abordată întreaga suprafaţă, ci doar un sector cu dimensiunile de 2 x 5 m, orientat pe direcţia E –V, cu scopul de a surprinde un profil transversal prin această construcţie.
Deşi cercetarea nu a fost epuizată pe toată suprafaţa, a fost identificat paramentul exterior, care se păstrează în acest sector la înălţimea unei asize, sau chiar două, pe alocuri (Fig. 1).
Şi în acest sector au fost extrase blocuri de piatră cel mai probabil la începutul secolului XX, însă pe alocuri se păstrează emplectonul realizat din piatră locală dar şi bucăţi de calcar oolitic. Credem că bucăţile de calcar oolitic prezente în emplecton provin din retuşarea blocurilor pentru a fi clădite în zid.
În unitatea de cercetare numită de noi Sp6 au continuat cercetările şi în acest an. Ceea ce a ieşit în evidenţă în această arie încă din anul trecut a fost că stânca locală, cruţată de către constructorii din antichitate prezintă urme de amenajare. Pe măsura avansării cercetării a devenit evident faptul că aceasta a fost tăiată. Numeroase urme de daltă au putut să fie observate cu claritate.
În ceea ce priveşte rostul efortului depus de către constructori, el a devenit în urma cercetărilor din anul 2016, de asemenea foarte clar. S-a putut observa că stânca a fost modelată sub forma unor terase, cu suprafeţe plane, pentru a putea fi construit un zid ale cărui paramente sunt realizate din blocuri de calcar poros (oolitic), de talie mare surprinse in situ. Zidul cercetat de noi aparţine unei construcţii monumentale.
În anul 2016 am reuşit să cercetăm întreg emplectonul segmentului de zid, identificat în 2014 şi cercetat din 2015, pe o lăţime de 2 m (Fig. 2). Astfel, au putut să fie documentate intervenţiile constructorilor asupra stâncii, care au condus la amenajarea unor terase. S-a observat că fiecărei asize îi corespundea câte un nivel de umplere a emplectonului. Această observaţie a putut să fie distinsă şi pe profilul vertical. De asemenea, au putut să fie mai bine documentate o serie de gropi săpate cu scopul de a fi extrase blocuri de calcar. Astfel de intervenţii au fost identificate şi cu prilejul altor campanii şi credem că au fost realizate la începutul secolului XX, poate de localnici, în căutare de materiale de construcţie.
La poalele mamelonului pe care se găseşte palatul a fost extinsă cercetarea, prin intermediul unei secţiuni, trasate la est, în paralel cu secţiunea magistrală S4 M’/2002. Prin investigarea unităţii de cercetare numită de noi S1/2016 ne-am propus cunoaştea mai amănunţită a curţii palatului nobilului şi a inventarului locuinţei aristocratice, prăbuşit odată cu peretele sudic.
Au fost identificate pe o suprafaţă extinsă bucăţi compacte din lipitura peretelui căzut al construcţiei, precum şi alte materiale de construcţii, fragmente de bârne arse etc. Ceramica abundă şi în acest sector, însă nu lipsesc nici piese din metal sau piatră. Între ele, o râşniţă rotativă păstrată în întregime, cu ambele elemente din piatră şi axul de fier îmbogăţesc colecţiile instituţiei organizatoare.
La începutul toamnei, am continuat cercetarea în toate cele trei sectoare de activitate, în intervalul 15 septembrie – 6 octombrie, cu ajutorul studenţilor aflaţi în practică (din 15.09 până în 25.09) şi cu muncitori necalificaţi angajaţi prin contract (26.09).
Alexandru Hegy, doctorand la Universitatea de vest din Timişoara a realizat o serie de fotografii aeriene utilizând o dronă. De asemenea, a realizat o serie de măsurători, sub forma unor profile, prin metoda tomografiei electrice.
Investigaţiile geoelectrice din cadrul sitului s-au realizat prin folosirea unui sistem multi-electrod GeoTom MK8E1000 şi au vizat surprinderea structurii turnului locuinţă şi determinarea structurii fortificaţiei pe latura de vest şi est. Pentru identificarea turnului locuinţă au fost trasate 21 de profile E-V. Fiecare profil a fost format din 25 electrozi aranjaţi coliniar de la E la V cu un metru distanţă între ei. Distanţa dintre profile a fost stabilită la 1 m. Astfel, cele 21 de profile a câte 25 metri au acoperit un grid în partea nordică a fortificaţiei, unde morfologia terenului indica posibilitatea construirii turnului locuinţă. Alte trei profile magistrale au fost trasate pe aceiaşi direcţie E-V, formate din 50 electrozi aranjaţi la 4 metri. Primul profil a fost trasat în zona nordică, al doilea în zona centrală, iar cel de-al treilea în zona sudică (Fig 3). Pentru fiecare dintre profilele geoelectrice au fost folosite două geometrii de inducere a curentului electric: Wenner şi Dipol-Dipol.
Rezultatele investigaţiilor au scos la iveală zidurile turnului locuinţă prin cele 21 de profiele proiectate în partea nord-estică şi sistemul defensiv al fortificaţiei (cele trei profile magistrale). Totodată, au fost consemnate şi date despre structura geologică a sitului arheologic, adâncimea de penetrare fiind aproximativ 25 m în zona centrală.
Pornind de la premisa că factorul cel mai nociv pentru elementele de arhitectură din piatră descoperite la Ardeu este apa, în diferitele stări de agregare, împreună cu conservatorul Roxana Elena Stăncescu, a cărei prezenţă a fost constantă pe toată durata desfăşurării lucrărilor am realizat amenajări care să apere zidurile de intemperii.
Amenajările au fost prevăzute prin proiect şi s-au adaptat la resursele de care am dispus pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului. Din acest motiv am căutat soluţii prin care eficienţa să se raporteze la posibilităţile colectivului.
Soluţia identificată pentru conservarea primară a constat în amenajarea unor acoperişuri cu o structură uşoară, din lemn şi cu învelitoare din material bituminos (ondulin). Structurile realizate au fost aşezate la nivelul solului şi ancorate cu mijloace locale pentru a fi ferite de curenţi de aer. A fost alese aceste materiale datorită masei reduse, cât şi datorită nevoii de a evita condensul specific materialelor din plastic (cum ar fi fost cazul policarbonatului).
Acoperişul a fost realizat în aşa fel încât să urmeze în mod natural panta dealului, pentru ca scurgerea apelor să nu fie îngreunată.
La cercetări au participat şi studenţii la Istorie: Daniela Bulgariu, Felicia Godoroja, Cristine Rusu, Anastasia Pascal, Roxana Turle, Raul Buble, Florin Cozma, Dragoş Pleşa, Cosmin Dragomiroiu, Alexandra Hristoiu, Nicolae Scrob, Elena Gherman, David Ben Dan David, Lavinia Ciobănică, masteranzii: Adrian Căsălean, Florin Cazan, Casian Colban, şi Cristina Geamănu precum şi Victor Hegedus, Paul Hegedus, Ioana Ferencz, Vlad Török, Edwin Laszlo şi doctorandul Alexandru Hegy.