Ardeu | Comuna: Balșa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetățuie | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Ardeu, com. BALŞA, jud. Hunedoara. Cetățuie
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală mijlocie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie; Epoca post-romană; La Tène târziu; Eneolitic târziu; Epoca bronzului; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului mijlociu; Epoca bronzului târziu; Hallstatt; Hallstatt timpuriu;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Cetate;
Cod RAN:
| 87870.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
BALŞA
Localitate:
ARDEU
Punct:
Cetățuie
Localizare:
| 87870.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ferencz | Iosif Vasile | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Căstăian | Mihai Cristian | responsabil sector | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Socol | Ionuţ | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Constantin | Roman Cristian | participant | Muzeul "Castelul Corvineştilor", Hunedoara |
| Palaghie | Vasile | participant | Muzeul "Castelul Corvineştilor", Hunedoara |
| Micle | Dorel | responsabil sector | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Cercetările arheologice la Ardeu, în anul 2021 s-au desfăşurat în două etape, în funcție de programul de practică al studenților Universității de Vest din Timișoara. Cele două campanii s-au derulat pe parcursul lunilor iulie, august și septembrie. Pentru campania din anul 2021 ne-am propus continuarea și finalizarea documentării spre est a profilului transversal peste mamelonul care domină partea superioară a dealului Cetățuie. În acel loc a fost construit un edificiu impozant, așa-zisul „turn-locuință” reprezentând pentru acele vremuri un adevărat palat. Amplasamentul acestei clădiri a fost identificat printr-un sondaj de verificare în timpul campaniei de cercetări din anul 2002. Dar cercetarea sa sistematică a început în anul 2013 și a continuat până în prezent. Pe parcursul acestui interval de timp au fost identificate colțul nord-vestic și cel nord-estic al edificiului. Zidurile au fost construite din blocuri masive de calcar, cu două paramente și emplecton iar prezența butiselor precum și alte elemente de arhitectură trădează tehnica de construcție elenistică. Emplectonul este realizat din piatră spartă (atât rocă locală, cât și spărtură de rocă de felul celei din care sunt realizate blocurile de calcar) și puțin pământ. Un prim obiectiv de cercetare cu privire la această construcție a fost orientat spre înregistrarea grafică și fotografică a un profil transversal, pe axa est-vest precum și conservarea primară a elementelor de arhitectură identificate. Unitatea de cercetare trasată în timpul campaniei din anul 2019, notată Sp9 și investigată parțial în 2020 a reprezentat obiectul cercetărilor pe parcursul anului 2021. Rezultatul celor două campanii care au vizat acest sector îl reprezintă completarea profilului transversal, documentația desenată întregind datele colectate până acum. Mai exact prin Sp9 a fost vizat exteriorul turnului-locuință unde a fost identificat zidul de incintă, peste care s-a prăbușit, în urma unui incendiu, elevația din bârne de lemn a palatului. Ulterior, o comunitate umană care a locuit platoul dealului în secolele III-IV d. Chr. a amenajat, folosind suprafața păstrată a zidului, o clădire al cărui final s-a datorat unui alt incendiu. Urmele incendiului respectiv au fost documentate în campania din anul 2020 și au fost descrise în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Cu acest prilej a fost posibil să realizăm unele observații asupra zidului de incintă. Fiind cercetat și în campania din anul 2003, putem spune că această amenajare a fost surprinsă deocamdată doar în partea estică, chiar pe marginea platoului, acolo unde panta cade brusc, în aşa fel încât să fie câştigat cât mai mult spaţiu util. El era construit din piatră locală de calcar, lipită cu lut și se păstrează în unele locuri pe o înălţime care atinge cca 1 m, iar lăţimea atinge aproximativ 1,5 m. Întreaga structură din piatră era susţinută şi de una din lemn, ale cărei urme au fost surprinse în mai multe locuri. Despre aceeași structură din lemn mărturisesc și urmele incendiului, identificate pe suprafața mai multor unități de cercetare. Colapsul „palatului nobilului” a condus la acumularea unui strat arheologic, conținând materiale de construcție diverse (piatră, lipitură de perete arsă, cuie, scoabe etc.) și numeroase obiecte specifice unor inventare casnice. Acest strat are la bază nivelul antic de călcare, surprins pe alocuri sub forma unui strat de lut, care acoperă stânca. Între obiectele deosebite care au fost aflate în această campanie se numără lama din bronz a unui briceag, un pandantiv realizat din scoica mediteraneană Murex și o brățara de tip „Șimleul Silvaniei”(Fig 1). Datele înregistrate de noi ne ajută să estimăm că zidul de incintă avea o componentă din piatră locală, a cărei înălțime în sectoarele cercetate, nu depășea cu mult 1, 5 m. Partea superioară a acestei structuri era acoperită cu o platformă din lemn sprijinită spre vest pe un „umăr”, un decroș al stâncii. Scândurile din care a fost realizată această platformă au fost surprinse cu claritate în timpul cercetărilor, în anul 2020. Însă modul în care s-au frânt grinzile sub presiunea prăbușirii construcției turnului-locuință și modul de acumulare a stratului arheologic în acel sector, arată că între zidul de incintă și stânca dealului rămăsese un gol umplut doar parțial de constructorii ansamblului. Fără a avea pretenția că am înțeles pe deplin rostul acestui spațiu, credem că ar fi putut să favorizeze circulația aerului și în acest fel ar fi putut proteja structura din lemn împotriva putrezirii. Și tot din același motiv credem că platforma respectivă ar fi trebuit să fi fost acoperită, iar în față, spre pantă credem că trebuie să presupunem existența unui parapet, poate crenelat. Toate aceste structuri erau realizate din lemn, iar stratul de arsură identificat pe nivelul antic de călcare argumentează prezența unor amenajări de acest fel. Prezența mai multor fragmente aparținând unui vas de mari dimensiuni în nivelul acumulat în urma dărâmării locuinței nobilului poate să indice faptul că recipientul era plasat în așa fel încât să poată să colecteze apa de ploaie de pe acoperișul construcției. O situație asemănătoare a fost consemnată și la Divici (jud. Caraș-Severin). Însă la Ardeu, poziția stratigrafică a fragmentelor descoperite arată că recipientul a căzut de la o înălțime mai mare decât cea a bazei clădirii. De aceea credem că pe fațada estică a edificiului putea să fi fost sprijinit un ,,balcon”. Menționăm că prezența unor astfel de structuri a fost argumentată și în cazul altor construcții de acest fel. Pe baza profilului obținut, credem că o secțiune ideală a mamelonului cercetat putea să arate în epoca regatului dac, ca în figura 2. Să mai subliniem și faptul că avem argumente să presupunem că zidul înconjura cel mai probabil întregul platou, cuprinzând cca 0,6 ha de teren, iar poarta era plasată, cel mai probabil în partea de sud-vest. În timpul cercetărilor ne-am bucurat de vizita colegilor: Senica Țurcanu, Adriana Ardeu și Aurel Rustoiu La cercetări au participat și studenții: Diandra-Natalia Pall-Both, Petre Ariciu, Georgiana Bușan, Ionela Irimia, Angelo Moisi, Alex Obrejan, Rareș Roman, Valentin Bădău, Beniamin Tcaciuc și Ioana Ferencz, precum și Victor Hegeduș, Lăcrămioara și Robert Pall-Both, Florin Cazan, Diana Ferencz, Vlad Török, Rareș Socol și Emanuel Bezeriță..
Abstract [EN]:
In the 2021 field campaign we asigned as researches objectives to complete the documentation of the tower dwelling’s transversal profile (West-East). Our investigations were targeted on the eastern slope and on the highest place inside this building. The researches brought a series of important new features for the knowledge of the encloser wall, and also for it’s relation with the aristocratic dwelling - the so-called “tower-dwelling”. In the same time new information about the destruction of the structures were colected.
Note:
1.
Fig. 1. Bronze bracelet of Șimleul Silvaniei type (Photo I. V. Ferencz).
2.
Fig. 2. Ideal section of the researched hummok, with the structures from the time of the Dacian kingdom (graphic I. V. Ferencz).