Apostolache | Judeţ: Prahova | Punct: La povarnă | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 132020.02 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Apostolache
Localitate:
Apostolache
Punct:
La povarnă
Localizare:
| 132020.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Comuna Apostolache este situată în zona de dealuri din nord-estul judeţului, la aproximativ 45 km N de oraşul Ploieşti. Situl este pe terasa primară, pe partea stângă a râului Cricovul Sărat, în punctul "La povarnă". În zona sitului terasa primară are o lăţime (N - S) de aproximativ 40 m. Primele descoperiri arheologice din acest punct au fost făcute la începutul anilor ’70, când C. Micu a donat MJIA Prahova mai multe piese recuperate de la suprafaţă, printre care şi trei statuete antropomorfe din lut. În anul 1974 D. Lichiardopol efectuează cercetări de salvare, în contextul realizării în zonă a unei povarne. Sporadic, au fost publicate informaţii referitoare la materiale arheologice descoperite aici.
Obiectivul principal l-a constituit realizarea unui sondaj arheologic, cu perspectiva efectuării unei cercetări sistematice. Săpăturile arheologice iniţiate aici, împreună cu cele de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), se înscriu într-un program ce are ca obiectiv cercetarea locuirii eneolitice în nordul Munteniei.
Au fost trasate trei secţiuni (10 x 1 m) paralele, orientate aproximativ N - S, perpendicular pe râul Cricovul Sărat şi a fost taluzată marginea estică a sitului, pe o porţiune de 8 m lungime. Secţiunile au fost trasate în funcţie de configuraţia terenului, dar şi de vegetaţia abundentă din zonă.
A fost identificat un singur nivel cultural, la adâncimea de 0,20-0,30 m. Acest nivel a fost surprins numai în S II şi în taluzarea din marginea vestică a aşezării şi are o grosime de 0,1–0,15 m. Nu au fost descoperite complexe arheologice. În celelalte secţiuni nivelul cultural nu se mai individualiza, fiind descoperite doar sporadic materiale arheologice. De asemenea, s-au mai realizat mici sondaje de control în partea estică a terasei, sondaje ce au coborât până la adâncimea de 1,20 m, în care nu au fost surprinse urme de locuire.
Plasarea sitului în imediata apropiere a dealurilor, dar şi trecerea pe latura vestică a unui izvor, a făcut ca mare parte din aşezare să fie erodată. Alunecările de teren au determinat o acumulare importantă de steril arheologic (în special pe latura de S). Atât în taluzarea de pe latura de V, cât şi în S II s-a putut observa o puternică fracturare a straturilor naturale, pe care se mulează nivelul arheologic. Tot în aceste zone s-a putut remarca cum straturi compacte au alunecat peste nivelul arheologic. Zona în care se află situl a fost supusă unor mişcări tectonice, atât rupturale cât şi plicative, la scară mică, care au determinat aranjamentul actual al straturilor (vezi harta geologică a României, foaia Ploieşti, scara.1: 50 000). Pachetul de straturi, datorită unor mişcări tectonice superficiale, a fost antrenat într-o alunecare de teren care a afectat şi nivelul arheologic.
Materialul arheologic constă în ceramică şi câteva unelte de silex şi piatră. Ceramica este fragmentară, din pastă bine frământată, având culori cu nuanţe de la crem-cenuşiu la roşiatic-cărămiziu, în multe cazuri arsă secundar. Ea poate fi clasificată în trei categorii în funcţie de modul de preparare a pastei: ceramică fină, grosieră şi o categorie intermediară, semifină. Trebuie subliniat predilecţia pentru formele sferice a ceramicii fine şi semifine, vasele având aspect de bol, cu fundul semirotund. Foarte puţine vase sunt decorate, în general plastic prin mici proeminenţe conice ascuţite sau teşite, dispuse pe zona diametrului maxim, dar şi prin incizie.
Ceramica grosieră. Vasele sunt în general de dimensiuni medii, decorate cu barbotină, pasta este relativ omogenă, fiind folosite ca degresant ceramică pisată şi nisip. Ceramica are în majoritate culoarea crem-cărămizie. Torţile-apucători sunt trase din pastă şi nu sunt perforate. Excepţie face o toartă tubulară ce provine de la un capac. Fundurile vaselor sunt de două categorii: profilate şi tronconice, îngroşate la zona de contact dintre pântec şi bază.
Ceramica semifină. Au fost identificate fragmente de vase cu dimensiuni medii, majoritatea cu buza dreaptă şi gâtul înalt. Un astfel de vas are imediat sub buză un decor plastic, format din două pastile rotunde, plate, aplicate una lângă alta. Un alt vas are un decor asemănător format din două proeminenţe trase din pastă, plasate imediat sub buză. Alte două fragmente de vase au imediat sub buză mici proeminenţe trase din pastă. Astfel de decoruri au fost descoperite pe ceramica gumelniţeană de la Măriuţa, Gumelniţa, Căscioarele, Sultana dar şi în aşezarea de la Stoicani. Ca forme au fost identificate castroane bitronconice cu buza răsfrântă spre interior, vase globulare sau bitronconice, un capac tronconic. Câteva fragmente ceramice sunt pictate cu ocru roşu crud. O toartă are forma unui corn de bovideu, cu rol mai curând decorativ, având analogii cu descoperiri din aşezări atribuite culturii Precucuteni III.
Ceramica fină. Vasele din ceramică fină sunt în general de mici dimensiuni, majoritatea de formă globulară, cu buza dreaptă sau uşor evazată. Au apucători-tortiţe conice trase din pastă, perforate orizontal, dar şi vertical, cu parte superioară semirotundă sau teşită, dispuse pe zona diametrului maxim. Vasele din această categorie au baza semirotundă sau uşor albiată. Două fragmente ceramice sunt decorate prin incizii fine, paralele. Toarta unui vas globular, păstrat fragmentar, are forma unei aripioare-triunghiulare, cu vârful îndreptat în sus, perforată triunghiular în zona centrală.
Materialul litic este puţin numeros. Au fost descoperite o lamă de silex de culoare maronie, retuşată, un răzuitor, un nucleu de silex şi mai multe aşchii.
Raportându-ne la materiale mai vechi publicate, puteam încadra aşezarea în aşa-numitul aspect cultural Stoicani-Aldeni. În această campanie a fost recuperată o cantitate relativ mică de material arheologic, de aceea observaţiile au un caracter preliminar, trasarea unor concluzii tranşante fiind momentan inoportună.
Rezumat:
Comuna Apostolache este situată în zona de dealuri din nord-estul judeţului, la aprox. 45 km N de oraşul Ploieşti. Situl este pe terasa primară, pe partea stângă a râului Cricovul Sărat, în punctul „La povarnă”. Obiectivul principal l-a constituit realizarea unui sondaj arheologic, cu perspectiva efectuării unei cercetări sistematice. Săpăturile arheologice iniţiate aici, împreună cu cele de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), se înscriu într-un program ce are ca obiectiv cercetarea locuirii eneolitice în nordul Munteniei. Au fost trasate trei secţiuni şi s-a descoperit un singur nivel de cultură. Materialul arheologic constă în ceramică şi câteva unelte de silex şi piatră ce pot încadra aşezarea în aşa-numitul aspect cultural Stoicani-Aldeni.