Albiş | Comuna: Cernat | Judeţ: Covasna | Punct: Curtea lui Bajka Ferenc | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 64210.04 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Cernat
Localitate:
Albiş
Punct:
Curtea lui Bajka Ferenc
Localizare:
| 64210.04 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Székely | Zsolt | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" - Secţia Tracologie, Bucureşti |
Raport:
În vara anului 2002, în curtea cetăţeanului Bajka Ferenc, din localitatea Albiş, casa nr. 145, comuna Cernat, jud. Covasna, cu ocazia săpării unui şanţ pentru fundaţia unei case, au fost tăiate mai multe straturi de cultură. O parte din materialul ceramic descoperit a fost strâns de proprietarul terenului şi a fost pus la dispoziţia noastră pentru publicare. Menţionăm, că ceramica a fost adunată de o persoană neautorizată în acest domeniu şi singurul criteriu de selectare a fost cel al esteticului. Materialul ceramic recoltat aparţine diferitelor epoci. Astfel conţine câteva fragmente de ceramică pictată ale culturii Ariuşd, mai multe fragmente şi un vas fragmentar aparţinând culturii amforelor sferice, iar restul materialului aparţine epocii bronzului.
În urma acestei descoperiri întâmplătoare, Filiala sud-transilvăneană a Secţiei Tracologice a IAB a întreprins în toamna anului 2003, între 1-20 septembrie, un sondaj de verificare a caracterului aşezării.
Aşezarea se află la marginea sud-vestică a satului, pe terasa unui mic pârâu şi are o întindere de cca. 250 m în direcţia N - S, iar în direcţia E - V se întinde pe o suprafaţă mult mai mare, cca. 800 m, ocupând grădinile a mai multor cetăţeni din localitate.
În timpul campaniei de cercetări arheologice din toamna anului 2003, au fost executate patru şanţuri de cercetare. Şanţul nr. I (S I) a fost secţionat la 10 m E de construcţia actuală, în direcţia N - S şi avea dimensiunile de 13 m lungime, 1,5 m lăţime, iar adâncimea de 3,5 m. Şanţul nr. II (S II) a avut lungimea de 10 m, lăţimea de 1m şi a fost săpat în apropierea pârâului, la 150 m S de S I, în direcţia E - V. Şanţul nr. III, (S III) a avut lungimea de 15 m lungime şi 1 m lăţime şi a fost secţionat perpendicular pe S II, în direcţia N - S. Şanţul nr. IV a fost săpat în direcţia E - V, la 20 m N de S III, a avut lungimea de 6 m, lăţimea de 1 m.
Stratigrafia şanţurilor este aceeaşi, excepţie făcând S I, în care a fost semnalat un strat de umplutură alunecat, cu mult material arheologic, din diferite epoci. Sub humusul gros de 0,20 - 0,25 m a urmat un strat de umplutură de 0,8 m, după care a urmat un strat de depunere, gros de 0,4 m, după care a urmat un strat de cultură, gros de 0,3 m, de culoare cenuşie, aparţinând Latene-ului dacic, care s-a suprapus unui strat hallstattian foarte subţire. Sub acest strat de cultură a fost semnalat un start de depunere de 0,8 m. După care a urmat un strat de cultură gros de 0,6 m, cu mai multe nivele de locuire. Au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului mijlociu, cultura Wietenberg, sub care a apărut un strat al culturii Coţofeni I, cu mai multe fragmente ceramice aparţinând culturii amforelor sferice. În şanţurile II-IV, fiind mai aproape de pârâu, stratul de umplutură lipsea, astfel profilul era cu mult mai îngust. Sub humusul gros de 0,1-0,2 m a urmat un strat de depunere, sub care s-a descoperit stratul de cultură aparţinând Latene-ului dacic, sub care era un alt strat de depunere, gros de 0,45 - 0,5 m. Sub care s-a descoperit stratul de cultură aparţinând culturii Coţofeni I amestecat cu fragmente ceramice aparţinând culturii amforelor sferice.
La capătul nordic al şanţului nr. III, la o adâncime de 0,4-0,5 m s-a descoperit un strat de chirpic ars în roşu, care aparţinea unei locuinţe dacice.
Vasul fragmentar, descoperit în anul 2002, aparţinând culturii amforelor sferice, este lucrat din nisip cu pietricele în compoziţia pastei, iar ca degresant, s-a folosit silexul pisat. Acest degresant a fost folosit şi la amfora din mormântul de animal de la Dolheştii Mari. Folosirea acestui degresant în ceramica culturii amforelor sferice este destul de rară. Câteodată, acest degresant apare în ceramica şnurată, iar în cultura Komarovo, folosirea silexului pisat în pasta vaselor devine o regulă. Este o amforă sau pseudoamforă sferică, cu dimensiuni mijlocii, cu corp aproape sferic, gura cilindrică, probabil uşor evazată şi fundul plat. Pe umăr se aflau probabil patru sau cel puţin două toarte tubulare şi cu gaura orizontală. Vasul este ornamentat cu motive executate prin ştampilare din linii scurte verticale adâncite şi dispuse în şiruri orizontale pe umăr. Acest ornament este întâlnit atât pe vasele din mormintele în cutii de piatră, cât şi pe cele descoperite în groapă simplă la Dolheştii Mari. De asemenea, acest ornament se întâlneşte şi pe ceramica grupului volino-podolian al culturii amforelor sferice din Ucraina de V, ca şi pe unele din amforele culturii Zlota din sudul Poloniei, care datează dintr-o etapă ulterioară, dar cu puternice influenţe ale culturii amforelor sferice. Acest tip de vas, care de regulă apare în inventare funerare, este cunoscut în spaţiul extracarpatic din mormintele aparţinând culturii amforelor sferice din nordul Moldovei, la Cernavodă II – Folteşti, Căţelu Nou, Zimnicea, Glina, dar nu lipseşte nici din mediul Coţofeni, Livezile şi Schneckenberg.
Un alt fragment de vas este confecţionat din lut de culoare neagră şi este ornamentat cu ghirlande executate cu furchenstich, ornament întâlnit de asemenea în mormântul unui animal îngropat probabil ritual descoperit la Dolheştii Mari. Menţionăm că şi la Albiş au fost descoperite şi oseminte de animale.
În cursul campaniei din toamna anului 2003 au mai fost descoperite mai multe fragmente ceramice, caracteristice culturii amforelor sferice.
Ceramica aparţinând culturii Coţofeni I este destul de fragmentară, dar caracteristică pentru această cultură. Au mai fost descoperite mai multe fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului mijlociu, cultura Wietenberg, precum şi Hallstattului – fragmente de vase canelate - şi Latene-ului dacic. De menţionat că materialul dacic datează din perioada timpurie, până în sec. I a. Chr.
Umplutura şanţului nr. I. conţinea material ceramic din diferite epoci: sec. IV - V. p. Chr, cultura Sântana de Mureş-Cerneahov, ceramică şi o fibulă de bronz cu capătul în formă de semidisc, ceramică din sec. X - XI şi material din sec. XIV - XVI.
Pe baza acestor rezultate se poate spune că terasa din grădina lui Bajka Ferenc din Albiş a fost locuită din epoca eneoliticului târziu, cultura amforelor sferice şi Coţofeni şi până-n zilele noastre. Din punct de vedere al cronologiei bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei, o importanţă deosebită are prezenţa ceramicii culturii amforelor sferice în mediul Coţofeni. Acest material, la nivelul cunoştinţelor noastre actuale (după părerea noastră) apare la Albiş ca import din spaţiul extracarpatic şi a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea bronzului timpuriu - culturii Schneckenberg, în această zonă.
Rezumat:
Aşezarea se află la marginea sud-vestică a satului, pe terasa unui mic pârâu şi are o întindere de cca. 250 m în direcţia N - S, iar în direcţia E - V se întinde pe o suprafaţă mult mai mare, cca. 800 m. În timpul campaniei de cercetări arheologice au fost executate patru şanţuri de cercetare cu stratigrafie similară. Ceramica aparţinând culturii Coţofeni I este fragmentară. Au mai fost descoperite fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului mijlociu, cultura Wietenberg, precum şi Hallstattului – fragmente de vase canelate - şi Latène-ului dacic. Pe baza acestor rezultate se poate spune că terasa din grădina lui Bajka Ferenc din Albiş a fost locuită din epoca eneoliticului târziu, cultura amforelor sferice şi Coţofeni şi până-n zilele noastre.