Albeşti | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 60954.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Albeşti
Localitate:
Albeşti
Punct:
Cetate
Localizare:
| 60954.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Alexandru | Nicolae | participant | Instiuție Nedefinită |
| Buzoianu | Livia | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lascu | Marius | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Nastasi | Irina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Pantru vara anului 2016 de colectivul de specialişti şi-a propus pentru Albeşti o cercetare în suprafaţă în zona de V a sectorului A, prin desfiinţarea unor martori de săpătură, dar şi deschiderea de noi carouri. Cercetarea a început în luna iulie, cu finanţare din partea muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi a continuat în septembrie cu finanţarea Ministerului Culturii.
Într-o primă fază, cercetarea şi-a propus investigarea situaţiei arheologice de pe platoul de vest, în porţiunea imediat învecinată zidului orientat N-S pe linia carourilor 67-70. A fost deschisă o nouă linie de carouri pe direcţia E-V: c. 75-82-89-96 şi s-a început demontarea martorilor care acopereau porţiuni din zidul lung apărut în campaniile trecute pe linia c. 67-70.
Situaţia arheologică s-a prezentat în felul următor:
În SA c.75 săpătura s-a oprit la -1,20 m adâncime, pe o un strat de piatră, înregistrat şi în c. 67-68.Acesta a fost acoperit de un strat gros de pământ galben tasat, nivel de călcare de pe care s-a recoltat un material ceramic bogat (strat înregistrat şi în carourile cercetate anterior în această zonă). Jumătatea de vest a caroului este acoperită de un nucleu de dărâmătură, lat de 1,40 m, care apare de la adâncimea de -0,50 şi continuă până pe nivelul pe care s-a oprit săpătura. Profilul de vest este ocupat de dărâmătură peste care se aşterne direct vegetalul. Stratigrafia înregistrată în celelalte trei profiluri este similară.
Oferim ca exemplu profilul de S: 0 - 0,65 m vegetal; -0,65 – 0,80 m pământ gri de umplutură; -0,80 – 1,20 m pământ gălbui tasat; -1,20 pietre pe fundul caroului (probabil ruptură de stâncă).
În SA c.82 adâncimea maximă la care s-a ajuns este -1,15 m. Situaţia stratigrafică este similară, însă în profilul de S se poate observa mult mai bine o pantă care urcă de la E spre V. Profilul de Vest indică două niveluri antice: sub stratul vegetal, care atinge 0,40 -0,50 m grosime apare un nivel de călcare antic, format din pietre de culoare roşiatică, gros de 0,20-0,30 m. Sub el este un strat de umplutură cu materiale ceramice. Depunerile arheologice urmează panta amintită. Fundul caroului este reprezentat de un nivel de călcare alcătuit din pietre de diferite dimensiuni, unele de culoare roşiatică.
În zona de NV, la – 1 m adâncime se păstrează o mică porţiune de pavaj, pe o suprafaţă de 1,70 x 1,10, alcătuit din pietre de dimensiuni mici, informe şi una de formă rectangulară (0,50 x 0,20 m şi grosime de 0,06 m)
În SA c.89 săpătura s-a oprit la 0,70 m – 0,80 m adâncime, din cauza pantei care urcă în această parte a platoului. În partea sa de SV a apărut un fragment de zid orientat SV-NE, care continuă şi în c. 96. Spre jumătatea caroului zidul coteşte spre S. Este format din pietre de dimensiuni diferite, de forme neregulate şi una de formă pătrată (latura de 0,35 m şi grosimea de 0,15 m). Zidul a fost aşezat direct pe nivelul de călcare format din pietre de culoare roşiatică tasate. Este lat de 0,65 m şi surprins pe o lungime de 2 m. S-au conservat numai 1-2 asize, pe o înălţime de 0,30 m. În colţul de NV al caroului o altă linie de dărâmătură pare să corespundă unui zid cu aceeaşi orientare cu primul (SV-NE). După curăţare s-a constatat conservarea slabă a unei singure asize. Şi acesta stă pe tasarea de piatră roşiatică. Stratigrafia relativ simplă a profilelor se desfăşoară în aceeaşi manieră: vegetal, mult mai ridicat din cauza pantei (0-0,25/0,30 m), umplutură cu piatră multă (0,25/0,30 – 0,45/0,50 m) şi un nivel de tasare (nivel antic de călcare, 0,45/0,50 – 0,60/0,65 m).
În SA c. 96 săpătura s-a oprit pe un nivel de călcare format din pietriş şi pământ bătătorit, la – 0,70 m. În zona de SE a caroului se continuă zidul din c. 89. De pe nivelul de călcare pe care ne-am oprit am recoltat material de factură greacă. Important de reţinut este faptul că după finalizarea săpăturii, la elaborarea desenelor, s-a observat că din caroul 75 şi până în c. 96, pe profilul de S pot fi urmărite două tasări, corespunzătoare a două niveluri de călcare: cea roşiatică, superioară (înregistrată parţial în c.75) şi cea de piatră de diferite dimensiuni situată pe fundul carourilor menţionate.
Desfiinţarea martorilor pentru deschiderea în suprafaţă a zonei în care a fost surprins zidul din c.67-70 a început cu cel dintre c. 67-60, şi a continuat pe direcţia S/N pe toată linia dintre carourile 68-61, 69-62 şi 70-63). În paralel se desfiinţează şi martorii dinspre E: c.62-55 şi apoi 63-62. Zidul apare astfel degajat pe toată lungimea păstrată, între carourile 66 (la sud) şi 70 (la nord).
Constatarea nouă pe care a adus-o această campanie constă în identificarea unei faze ulterioare a amenajării zidului: în c. 67-68 jumătatea longitudinală de est a zidului a fost utilizată pentru ridicarea unui zid din piatră mică şi mijlocie, legată cu pământ. Noul zid corespunde probabil locuinţei L6 cercetată în campaniile trecute şi reprezintă închiderea ei spre V. Cele două vor fi desemnate în cele ce urmează prin Zidul 1, cel mai vechi, care susţine Zidul 3 (Zidul 2 este cel înregistrat în campania anterioară în c. 68-69, cu o traiectorie paralelă cu cea a Zidului 1). Zidul 3 se păstrează precar, pe o înălţime de 0,75 m şi este lat de 0,40 m. La demontarea acestor martori s-au recuperat mai multe fragmente de ţigle şi olane, precum şi ceramică fragmentară.
Campania finanţată de minister a continuat în perioada 5-16 septembrie 2016 cu demontarea martorilor perpendiculari pe linia Zidului 1: 68-69, 66-67, 70-69 şi terminarea săpăturii în c. 62, începută în campania anterioară. Lipsa mâinii de lucru de după data de 16 septembrie ne-a împiedicat să continuăm campania în această zonă a fortificaţiei.
În SA c. 62, cercetarea s-a oprit în campaniile anterioare la o adâncime de aproximativ 0,20 m faţă de actualul nivel de călcare, pe stratul superior de tasare. Anul acesta s-a adâncit săpătura şi s-a desfiinţat martorului dinspre c.63. A fost curăţat pavajul conservat în partea de sud a c.62, pe toată lungimea sa şi pe o lăţime de 1,5 m. Acesta continuă spre est şi iese în c.55 cu încă aproximativ 1 m. Pavajul este distrus din vechime. În centrul c.62 dalele lipsesc sau sunt deranjate. În colţul de sud-vest al c.62, apare un strat de pământ roşiatic, tare, cu urme de arsură, care se continuă spre nord până aproape de marginea caroului. Pe o lungime corespunzătoare întinderii acestui pavaj se constată faptul că zidul 1 este demantelat până la fundaţia din pietre mici legate cu pământ. Situaţia pare să indice demontarea sa pentru permiterea accesului către fortificaţia II.
Prin demontarea martorului c. 68-69 a fost dezvelită o porţiune din zidul 1, din care s-a conservat numai fundaţia. Plăcile mari, care alcătuiau prima asiză, lipsesc pe o distanţă de 4,8 m. Aceeaşi distanţă se măsoară şi între limitele exterioare ale celor două porţiuni de pavaj surprinse în c 62 şi la limita cu c. 55 şi c 63. De asemenea, pe aceeaşi lungime, imediat la E de ruptura din zidul 1, pământul galben este bine bătătorit. La NE de aceeaşi ruptură se găseşte o platformă de piatră de 0,90 x 1,50 m care pot aparţine fie unui pavaj de însoţire a laturii incintei, fie amenajării unui canal de scurgere demantelat.
La demontarea martorului c. 66-67 s-a constatat că fragmentul de zid din c. 66 nu se continuă în c. 67. Pe toată lungimea martorului a fost înregistrată o dărâmătură puternică.
Zidul 1 (sau numai amprenta sa în unele porţiuni) a fost identificat pe o lungime de 26,90 m, măsurată din SA c. 58, de la piatra de mari dimensiuni ce ar putea marca de fapt colţul de SV al Incintei III, până la limita de N a c. 70.
Materialul arheologic recoltat în timpul campaniei din vara anului 2016 este preponderent elenistic, specific aşezării, încadrat secolelor IV-III a.Chr. (fragmente şi toarte ştampilate din amfore de Sinope, Rhodos, Thassos etc). Amintim şi abundenţa fragmentelor tegulare şi de olane, precum şi o lamă de cuţit din bronz. Specifică zonei de vest a aşezării este apariţia materialului roman timpuriu, sub forma toartelor de amforă şi altor fragmene ceramice.
Prospecţiuni geo-magnetice
Am desfăşurat însă o campanie de prospecţiuni non-invazive în cele două puncte identificate în periegheza din anul 2014, la aproximativ 500 m S de cetate. Iniţial, după recoltarea materialului ceramic care s-a dovedit a fi elenistic în proporţie covârşitoare, am procedat la confruntarea situaţiei din teren cu imagini satelitare şi cu fotografii aeriene ale platoului de sud. Acestea au confirmat prezenţa în zonă a două patrulatere situate la o distanţă de aproximativ 40 m una de cealaltă, notate mai jos Punctul 1 şi Punctul 2, ambele situate pe terenul agricol. Punctul 1, cu contur aproape pătrat, cu latura de aproximativ 50 m lungime este cel mai bine conturat pe imaginile aeriene. Punctul 2 cu un contur trapezoidal, şi latura mică (cea vizibilă pe imaginea din satelit) de aproximativ 50 m lungime este mai puţin vizibil. Materialul litic împrăştiat pe câmp era foarte bogat, la fel şi cel ceramic. Printre fragmentele litice amintim un bloc de piatră de dimensiuni mici şi o placă de dimensiuni medii – probabil dintr-un pavaj. Anul acesta am continuat seria de investigaţii non-invazive prin prospectarea geo-magnetică a zonei (colaborare cu dr. Dan Ştefan). Rezultatele preliminare ale investigaţiilor permit identificarea unor anomalii - probabil ziduri - cu orientare E-V, sau N-S, identică orientării structurilor observate pe imaginile aeriene. Acestea apar puternic afectate de lucrările agricole, arătura ajungând în multe locuri chiar până la stâncă. Probabilitatea identificării unor structuri nederanjate este prin urmare minimă, în special în cazul Punctului 2. Pentru campaniile următoare ne-am propus trasarea a două secţiuni de sondaj câte una în fiecare dintre cele două puncte, una care să cadă pe anomaliile tăiate de discurile maşinilor agricole (în colţul de NV al punctului 2) şi cealaltă în Punctul 1, unde, stratul de pământ este mai gros, şi discurile nu par să fi afectat în aceeaşi măsură structurile de sub pământ.
Concluzii preliminare
- carourile deschise în această campanie atestă de fapt o locuire extra-muros;
- latura de vest a incintei a III-a nu poate depăşi linia carourilor 66-67; mai mult, zidul surprins în aceste carouri pe direcţia S/N nu este exclus să fie amenajat pe traseul incintei din partea de vest, după ce aceasta nu a mai funcţionat.
- zidurile nou surprinse din c.89-92 păstrează aceeaşi deviaţie de orientare precum toate structurile din partea de vest a sectorului A (inclusiv Zidul 1 este orientat NV-SE);
- campaniile ulterioare trebuie să se concentreze pe locuirea exterioară din zona de sud a aşezării şi pe cele două puncte investigate geo-magnetic.
Bibliografie: