Albeşti | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 60954.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Albeşti
Localitate:
Albeşti
Punct:
Cetate
Localizare:
| 60954.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Buzoianu | Livia | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
I. Cercetare arheologică sistematică
Campania arheologică din 2014 de la Albeşti şi-a propus o cercetare în suprafaţă în zona de NV din sectorul A, prin desfiinţarea unor martori de săpătură. Au fost avute în vederecarourile 63-62-55-56. Cercetarea trebuia să fie urmată de lucrări de conservare primară.
Împingerea începerii campaniilor arheologice 2014 în a doua jumătate a lunii septembrie a dus la imposibilitatea angajării forţei de muncă necesară pentru atingerea scopului propus în proiectul de cercetare a sitului Albeşti - Cetate. Condiţionată de acest aspect campania s-a desfăşurat între 17-30 Septembrie. După 1 octombrie singura perioadă în care s-au putut desfăşura cercetări a fost cuprinsă între 13 şi 15 octombrie, cu numai trei muncitori, neangajaţi în aceste zile în muncile agricole.
Astfel, rezultatele obţinute au fost următoarele:
Campania din toamna anului 2014 a început prin curăţarea de vegetaţie a unei suprafeţe întinse (liniile corespunzătoare carourilor 45-49, 52-56 şi 59-63). Această arie a fost degajată de vegetaţia bogată în vederea reluării cercetării în spaţiul cuprins între zidul Z şi turnul incintei II, zonă de o deosebită relevanţă pentru înţelegerea modificărilor din topografia generală a aşezării.
SA,c.63
Confruntarea cu vechile înregistrări din SA c.63:
- se păstrează ruptura de zid din profilul de N al caroului (L=0,65 m, l=0,45m, gr=0,30m);
- zidul care traversa caroul pe direcţia N/S nu se păstrează.
Demontarea martorului dintre carourile 63-56 evidenţiază
zidul cu direcţia V/E (uşor deviat SV/NE). Zidul era înregistrat în planul cetăţii în SA c.56. El continuă şi în caroul 63). Zidul este construit din blocuri de calcar relativ mari.
Dimensiunile păstrate: L= 3,70 m; l=0,70 m.
Dimensiunile blocurilor 0,80x0,45x0,20; 0,65x0,50x0,15. Într-o ipotetică ordonare cronologică:
- zidul din profilul de N stă pe tasarea superioară;
- zidul care traversează parţial caroul pe direcţia SV/NE este prins între dalele unui pavaj. Este pavajul care corespunde tasării inferioare din profilele mai vechi. În aceste condiţii pavajul şi zidul deviat (dacă nu tot pavaj dinspre profilul de S) sunt contemporane.
- cea mai veche amenajare este reprezentată de câteva dale de calcar păstrate în centrul caroului şi spre latura sa de S, ce par să stea peste tasarea inferioară (aceste.
SA, c.62
Cercetarea c.62 s-a oprit în campaniile anterioare la o adâncime de aproximativ 0,20 m faţă de actualul nivel de călcare, pe stratul superior de tasare. Adâncirea în c.62 s-a făcut până la nivelul pavajului superior în partea sa sudică, unde a fost demontat şi martorul dinspre c.61. Martorul dinspre c.63 şi o pătrime din suprafaţa caroului nu au fost săpate, pentru a păstra o cale de acces pentru evacuarea pământului provenit din demontarea martorilor situaţi la est de acest carou. Pavajul superior s-a conservat în partea de sud a c.62, pe toată lungimea sa şi pe o lăţime de 1,5 m. Acesta continuă spre E şi iese în c.55 cu încă aproximativ 1 m. Pavajul este distrus din vechime. În centrul c.62 dalele lipsesc sau sunt deranjate. În colţul de sud-vest al c.62, apare un strat de pământ roşiatic, tare, cu urme de arsură, ce ar putea indica prezenţa unei vetre peste pavajul superior. Ne-am oprit pe acest nivel, urmând ca în campania viitoare să verificăm provenienţa arsurii din această parte a cetăţii şi dacă sub ea pavajul superior continuă spre vest sau nu, precum şi care ar fi legătura între acesta şi zidul orientat SE/NV ce a fost dezvelit în campania din 2012 în c.66-69.
SA, c.56
În colţul de de SV al fostului c.56, după demontarea martorului de S, au apărut în profilul de V, imediat sub pavajul superior, două plăci de piatră aşezate pe cant, una în continuarea celeilale, pe direcţia SV-NE. Spre N apare altă dală, la 0,25 m distanţă de celelalte. Înălţimea acestui aliniament de pietre este de
0,25 m şi lăţimea totală de 0,35 m. Ar putea aparţine unui canal de scurgere, dacă nu chiar legată de porţiunea de canal surprinsă în c.69, în campania din 2012, pe direcţia căreia se şi situează.
De asemenea, pavajul inferior se continuă şi în acest carou, la - 0,40 m sub cel superior.
SA, c.55
În campania din 2014 s-a revenit asupra acestui carou după demontarea martorului său de N. S-a curăţat traseul unui zid orientat NE-SV. Numai o parte din faţa sa de S se mai conservă, acesta fiind demontat din vechime. Zidul, lat de 0,70 m se conturează la -0,70 m de la nivelul actual de călcare. Pare să fie contemporan cu zidul din c.63-56.
Pavajul superior se continuă pe toată latura de vest a acestui carou, pe o lăţime de aproximativ 0,50m – 1m, intră pe sub martorul de vest şi se continuă în jumătatea sudică a c.62, unde dalele de piatră au aspect diferit şi dimensiuni mai mici.
Sintetizând, situaţia corespunzătoare carourilor 62-63 şi 55-56 din SA, este următoarea:
- la -1 m adâncime apar câteva dale de pavaj, ce suprapun un prim nivel de tasare, la care s-a ajuns, în zona cercetată în campania 2014, numai în centrul c.63 şi în colţul de SV al c.56;
- la -0,80 m pavajul superior şi zidurile orientate SV/NE din c.63- 56 şi c.55; cele două ziduri par să aparţină aceluiaşi complex;
- -0,50 m nivel de tasare care are la bază un strat de pământ cenuşiu;
- zidul rupt, orientat N/S, surprins în profilul de N al c.63, care stă pe tasarea superioară.
Se verifică astfel şi în zona de NV a sectorului A două faze de locuire, constatate în locuinţele L1-L3 din zona centrală a sectorului. Este posibilă şi o a treia fază sesizabilă în zidul din profilul de N al c.63 şi în recompartimentările situate la S, între zidul Z şi incinta a III-a.
II. Prospecţiuni de teren pe platoul situat la sud de cetate
La aproximativ 550 m SE de cetate, pe latura de V a unei văi orientate N/S, care joncţionează la N cu valea pe marginea căreia se află cetatea, au fost observate anul acesta materiale arheologice şi blocuri sau dale de piatră prelucrate, scoase pe drumul de pământ după ce câmpul adiacent a fost arat.
Din acest motiv, pe suprafaţa amintită s-au efectuat
prospecţiuni de teren. S-au observat două porţiuni cu denivelări marcate de o abundenţă de materiale ceramice şi fragmente de blocuri de piatră de dimensiuni medii. Pe marginea drumului eru scoase şi două blocuri de piatră de dimensiuni mari, unul dintre ele având şi un orificiu săpat pe una dintre feţe - probabil de la sistemul de prindere de alte blocuri dintr-un zid.
Fragmentele ceramice recoltate din cele două puncte aparţin perioadei elenistice (fragmente de ceramică gri, toarte, panse sau buze de amfore elenistice), dar şi celei romane timpurii
– fragmente de căniţe cu nervură sub buză sau toarte de amfore. Şi ceramica lucrată la mână este bine reprezentată în ambele puncte.
onfruntarea situaţiei din teren cu imagini satelitare şi cu fotografii aeriene ale platoului de sud au confirmat prezenţa în zonă a două patrulatere situate la o distanţă de aproximativ 40 m
una de cealaltă, notate mai jos Punctul 1 şi Punctul 2, ambele
situate pe terenul agricol.
Punctul 1 - are contur aproape pătrat, cu latura de aproximativ 50 m lungime. Materialul litic împrăştiat pe câmp era foarte bogat, la fel şi cel ceramic. Printre fragmentele litice amintim
un bloc de piatră de dimensiuni mici şi o placă de dimensiuni medii – probabil dintr-un pavaj.
Punctul 2 – are contur trapezoidal, latura mică (cea vizibilă pe imaginea din satelit) măsoară aproximativ 50 m lungime.
În campaniile viitoare avem în vedere întocmirea formalităţilor pentru secţionarea măcar a unuia dintre cele două puncte, ce ar putea aparţine fie unor structuri de supraveghere a teritoriului, fie unor ferme rurale în teritoriul callatian.