Albești | Comuna: Albești | Judeţ: Vaslui | Punct: Cetățuia / Cetățuia Vladnic | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Albești, com. Albești, jud. Vaslui Punct: Cetățuia / Cetățuia Vladnic
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Eneolitic; La Tène timpuriu;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 162023.07 |
Județ:
VASLUI
Unitate administrativă:
ALBEŞTI
Localitate:
ALBEŞTI
Punct:
Cetățuia / Cetățuia Vladnic
Localizare:
| 162023.07 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Berzovan | Alexandru | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Lificiu | Daniel | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Mureșan - Olăhuț | Răzvan | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Mamalaucă | Mircea | participant | Muzeul Județean Vasile Pârvan din Bârlad |
| Oancă | Mircea | participant | Muzeul Județean Vasile Pârvan din Bârlad |
Raport:
Arondat în literatura de specialitate mai veche comunei Vutcani, cunoscut uneori drept Cetățuia de la Vutcani – Vladnic, obiectivul despre care facem vorbire aici se află situat de fapt în hotarul cadastral al comunei Albești. Denumirea de Vladnic face referință la fostul schit de maici, situat câteva sute de metri NV de cetate.
Din punct de vedere geografic, obiectivul ocupă terasa înaltă de pe malul drept al văii Cetățuia , mărginită la nord de Dealul Mălăiești și la sud de Dealul Ursoaia. Energia de relief este mai redusă, zona prezintă un peisaj colinar. Altitudinea este cuprinsă între 240-250 m, punctul dominând cu cca. 20 – 25 metri diferență de nivel albia pârâului. Arealul de vizibilitate este destul de restrâns; rolul pare să fi fost de a controla și apăra accesul pe vale. Din câte cunoaștem la momentul scrierii acestor rânduri, aceasta este una dintre puținele cetăți getice est-carpatice edificate în această perioadă care ocupă fundul unei văi, nefiind situată pe o culme proeminentă sau vreun platou înalt.
Partea de sud-sud-est, către pârâu, este protejată natural de o prăpastie de cca. 15 – 20 metri, dificil de escaladat, afectată de mici alunecări de teren, stabilizate într-o anumită măsură de vegetația forestieră. Părțile de nord, nord-vest și est sunt apărate de val și șanț, descriind o incintă oarecum neuniformă. Valul prezintă o înălțime actuală cuprinsă între 2 și 5 metri și o lățime între 8 - 12 metri. Șanțul adiacent are o adâncime între 2 și 4 metri și o deschidere între 6 - 11 metri. De-a lungul traseului valului se observă mici deschideri; nu este întotdeauna clar în care dintre cazuri avem de-a face cu porți antice și unde întâlnim rezultatele unor intervenții mai târzii. Suprafața totală închisă este undeva la cca. 0,80 de hectare, mai mică decât cea de 1 - 1,5 hectare estimată anterior. În anul 1983, s-a efectuat un sondaj arheologic în zonă de către Ruxandra Alaiba[1].
În anul 2020, împreună cu colegii de la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, în cadrul proiectului nostru post-doctoral intitulat „La Hotarele Marii Stepe. Topografia și arheologia cetăților Epocii Fierului din spațiul est-carpatic”, bazându-ne pe rezultatele scanărilor LIDAR puse la dispoziția Institutului de Arheologie din Iași de către ABA Prut – Bârlad, am efectuat o serie de ample cercetări de teren în zona de sud a Podișului Moldovei, ocazie cu care am cartat un important număr de fortificații – îndeosebi din perioada de început a celei de-a doua epoci a fierului[2]. Cu această ocazie am cartat și cetățuia de la Albești și am decis ca în anul 2021 să efectuam o cercetare arheologică preliminară a obiectivului.
Descrierea unităților de cercetare și a rezultatelor
Pentru a avea o imagine cât mai acurată asupra stratigrafiei obiectivului, am deschis în zona centrală S 1, cu dimensiunile de 21 x 2 m. Situații de interes arheologic au apărut doar în primii șapte metri. Odată cu îndepărtarea stratului vegetal, de la -0,20, am putut delimita primele complexe: Cx 1 - o vatră, destul de prost conservată, Cx 2, Cx 3 și Cx 4 - cu umplutură și aspect specific unor gropi de stâlpi, conturându-se totodată o aglomerare de chirpici arși cu resturile unei bârne de lemn carbonizate. Toate acestea sugereau că ne aflăm în fața resturilor unei locuințe de suprafață incendiate. Dată fiind această situație, am decis să ne extindem cu o suprafață S 2, având dimensiunile de 7 x 7 metri. Am putut surprinde mai multe gropi de par: Cx 5, Cx 6, Cx 7, Cx 8, ca de altfel și continuarea aglomerării de chirpici arși - resturile pereților incendiați. Din nefericire, existența copacilor nu ne-a permis să ne extindem și în alte direcții, pentru a putea surprinde locuința în integralitatea ei.
Prezența unor zone de chirpici compact, ce păstrează amprente de bârne, ne-a permis efectuarea unor constatări prețioase privind arhitectura locuințelor din epocă, pe care le vom detalia cât de curând într-un studiu dedicat. Inventarul arheologic recuperat din locuință a fost destul de sărăcăcios, constând în fragmente ceramice lucrate manual din perioada secolelor IV – III î.Hr. S-a putut reîntregi un singur vas de mici dimensiuni. Remarcăm de asemenea descoperirea unui fragment de perete de amforă grecească, probabil de Thassos. Puținătatea ceramicii – ca de altfel și absența totală a materialului osteologic sugerează la prima vedere o locuire efemeră.
Pentru a verifica stratigrafia stațiunii, am mai efectuat în interiorul incintei două sondaje, SD 1, respectiv SD 2, ambele cu suprafața de 2x2 m. SD 1 a surprins colțul unei locuințe de suprafață incendiate, tot din perioada secolelor IV-III î.Hr. Materialul arheologic recuperat a fost puțin și fragmentar. SD 2 în schimb a căzut într-un areal lipsit de orice fel de complexe arheologice; din stratul vegatal, au fost recuperate mai multe fragmente ceramice din a doua epocă a fierului și din Eneolitic (cultura Cucuteni), rulate.
Pentru a verifica dacă există o locuire înafara incintei am realizat S 3, cu dimensiunile de 7 x 1 m într-o zonă relativ plană situată în vecinătatea a fortificației. Nu s-au descoperit niciun fel de urme arheologice, cu excepția unor resturi de proiectile din al doilea război mondial.
Din zona afectată de alunecările de teren au fost recuperate ca urmare a unor cercetări de suprafață diverse materiale arheologice rulate, îndeosebi ceramică și un cuțitaș de fier.
Concluzii
Per ansamblu, săpăturile efectuate au fost edificatoare cu privire la stratigrafia generală a sitului. Stratul de cultură din perioada de început a celei de-a doua epoci a fierului apare la mică adâncime, imediat sub vegetal și este prezent doar în arealele limitrofe unor complexe mai mari (locuințe de suprafață), fără a depăși o grosime mai mare de cca. 0,20 m. În celelalte zone, vegetalul este urmat imediat de steril. Toate acestea ne sugerează o locuire de slabă intensitate, probabil de scurtă durată. Ne dorim ca în campania din anul viitor să abordăm problema sistemului defensiv al fortificației.
Abstract [EN]:
In 2021 we made an archaeological investigations inside the hillfort of Albești, opening a number of sections: S 1 (21 x 2 m) and its extension S 2 (7 x 7 m), while also making two test trenches, SD 1 (2 x 2 m) and SD 2 (2 x 2 m). Additionally, S 3 was made outside the rampart and the ditch to verify the existence of a potential nearby settlement. In S 1 and S 2 we manage to find the remains of a large surface dwelling from the 4th – 3rd centuries BC, destroyed trough fire. In SD 1 we had found also a corner of a surface dwelling, while SD 2 had fallen in an area that lacked archaeological features, only with sporadic potshards (Late Iron Age and Eneolithic) in the vegetal layer. S 3 also did not offer any sort of archaeological finds. In any case, the archaeological diggings confirm the initial dating of the hillfort in the early part of the Late Iron Age.
Bibliografie:
1. Alaiba (1997) - R. Alaiba, Cetatea traco-getică de la Vladnic, județul Vaslui, in Cercetări Arheologice în Aria Nord-Tracă, 2, p. 365-372.
2. Berzovan, Oancă, Mamalaucă (2020) - A. Berzovan, M. Oancă, M. Mamalaucă, Contribuții privind topografia unor cetăți din perioada de început a celei de-a doua epoci a fierului situate în sudul Podișului Moldovei in S. Forțiu (ed.) Arheovest VIII. In Honorem Alexandru Rădulescu. Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, JATEPress Kiado, Szeged, p. 155-207.
2. Berzovan, Oancă, Mamalaucă (2020) - A. Berzovan, M. Oancă, M. Mamalaucă, Contribuții privind topografia unor cetăți din perioada de început a celei de-a doua epoci a fierului situate în sudul Podișului Moldovei in S. Forțiu (ed.) Arheovest VIII. In Honorem Alexandru Rădulescu. Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, JATEPress Kiado, Szeged, p. 155-207.
Note:
1.
Vezi Alaiba 1997.
2.
Vezi Berzovan, Oancă, Mamalaucă 2020.