Alba Iulia | Punct: str. Munteniei, nr. 15-17 | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Perioada modernă; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 1026.12 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
str. Munteniei, nr. 15-17
Toponim:
Apulum
Localizare:
| 1026.12 |
Lista Ilustrațiilor - 21
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ştefan | Călin Dan | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
Raport:
Explorarea geofizică a sitului arheologic din str. Munteniei nr. 15-17 din Alba Iulia, începută în anul 2016, a fost continuată şi în campania din anul 2017. Folosind experienţa câştigată în etapa anterioară, în acest an explorarea geofizică a fost realizată exclusiv prin metode electrice, respectiv măsurarea rezistivităţii solului prin metoda tomografiei de rezistivitate electrică. Achiziţia datelor electrometrice a fost realizată în interiorul a trei suprafeţe (panouri), denumite ERT1, ERT2 şi ERT3 (pl. 1), amplasate la nord şi la vest de zona aflată în curs de cercetare prin săpături arheologice (secţiunile SXVII/01, SXIX/14, SXX/16).
În suprafaţa (panoul) ERT 1, amplasată la nord, au fost executate măsurători de-a lungul a 10 profile electrometrice. Fiecare dintre aceste profile a fost compus din 30 de electrozi activi separaţi la 0.75 m pe axa de măsură. În suprafaţa (panoul) ERT 2, amplasată la vest de SXX/16, au fost executate măsurători de-a lungul a 6 profile electrometrice. Fiecare dintre aceste profile a fost compus din 30 de electrozi activi separaţi la 0.75 m pe axa de măsură. În suprafaţa (panoul) ERT 3, amplasată între SXVIII/07 şi SXIX/14, au fost executate măsurători de-a lungul a 3 profile electrometrice. Fiecare dintre aceste profile a fost compus din 30 de electrozi activi separaţi la 1 m pe axa de măsură.
Electrozii activi au fost comandaţi printr-un dispozitiv automat de comutare care a fost programat pentru achiziţia datelor electrometrice în configuraţie dipol-dipol. Măsurarea şi înregistrarea datelor a fost realizată cu ajutorul unui electrometru Lippmann. În total, de-a lungul celor 19 profile, au fost măsurate şi înregistrate un număr de 5878 seturi de date. Prelucrarea tridimensională a acestor seturi de date a fost realizată prin tehnica modelării directe şi inverse (inversie tomografică). În acest fel a rezultat o imagine tridimensională a distribuţiei valorilor de rezistivitate în subsol, care extinde, practic, către nord şi către vest, informaţiile înregistrate în cursul săpăturilor arheologice.
Analiza distribuţiei valorilor de rezistivitate electrică din subsol, în zona investigată geofizic (pl. 2-4), ne permite identificarea unor zone compacte, caracterizate prin valori de rezistivitate mari, în general peste 100 ohm.m, şi care pot fi explicate, având în vedere natura sitului arheologic cercetat, prin existenţa în subsol a lucrărilor de zidărie şi a elementelor structurale asociate. La adâncimi mai mari de 1.2 m observăm o proliferare a zonelor conductive (nuanţe de albastru şi bleu). Acestea pot să corespundă suprafeţelor cuprinse între ziduri.
Câteva circumstanţe au diminuat eficienţa investigaţiilor geofizice. În primul rând, suprafeţele restrânse disponibile şi lungimile reduse pentru montarea profilelor au limitat adâncimea de penetrare la aprox. 2.30 m. Aceste suprafeţe restrânse au adăugat o constrângere suplimentară în legătură cu relaţia dintre profilele de măsură şi pereţii suprafeţelor cercetate arheologic (SXVIII/01, SXIX/14 şi SXX/16). Astfel, pentru a acoperi complet zona de lucru, au fost montate profile chiar pe marginea zonelor excavate arheologic, dar această arhitectură a adăugat erori suplimentare la modelul de distribuţie a valorilor de rezistivitate în subsol şi, în consecinţă, la interpretarea arheologică a modelului geofizic. În sfârşit, starea terenului nu a fost optimă din punct de vedere al conţinutului de fluide din subsol, investigaţiile geofizice fiind derulate la mijlocul sezonului ploios.
Problemele descrise de mai sus au redus, mai ales prin diminuarea adâncimii de penetrare, potenţialul rezultatelor geofizice obţinute de a contribui la o mai bună caracterizare a nivelului roman din situl arheologic studiat. Cu toate acestea, tehnicile şi instrumentele geofizice utilizate, specifice subdomeniului investigaţiilor electrometrice, au permis depăşirea celor mai serioase obstacole ce caracterizează explorarea geofizică prin alte metode (magnetometrie, georadar) pentru siturile din mediu urban: deşeurile metalice de la suprafaţă şi din subsol şi perturbaţiile industriale. Din acest punct de vedere, alegerea metodei electrometrice (în mod particular a tomografiei de rezistivitate electrică) s-a dovedit a fi o opţiune corectă care va fi continuată şi în campaniile viitoare.