Alba Iulia | Punct: Str. Munteniei nr. 15-17 | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca romană timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 1026.12 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Str. Munteniei nr. 15-17
Sector:
Palatul guvernatorului consular al celor trei
Dacii [Apulum]
Localizare:
| 1026.12 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bounegru | George Valentin | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Lascu | Ilie | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Oţa | Radu | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Şuteu | Călin | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Bobăilă | Rareș | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Botiș | Florin-Ovidiu | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Turuș | Radu-Florin | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| David | Robert-Alexandru | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Ungur | Raul Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Hanches | Claudiu-Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Rusu-Bolindeţ | Viorica | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Iliescu | Iulia | participant | Universitatea Bucureşti |
| Drâmbărean | Matei | participant | Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Alba |
Raport:
Obiectivele cercetării: În campania anului 2019, săpăturile arheologice s-au desfăşurat în cele două secţiuni aflate în curs de cercetare pe latura sudică a complexului – SXIX/14 şi SXX/16 – în vederea dezvelirii elementelor constructive identificate în cadrul acestora în campaniile anterioare (pl. I-II). Totodată, au fost continuate cercetările interdisciplinare pe laturile de sud şi de est ale sitului (fotogrammetrie, ERT, 3D modeling), precum şi scanarea 3D a obiectelor descoperite în praetorium consularis, în vederea pregătirii monografiei arheologice şi a popularizării sitului.
Rezultate:
În secţiunea SXIX/14, s-a continuat cercetarea stratului de dărâmătură din interiorul Clădirii romane II (Cxt 24), care aparţine ultimului nivel de locuire romană a sitului (primele 3 sferturi ale secolului al III-lea p. Chr.). Clădirea menţionată are dimensiuni monumentale (pl. I-II), ea fiind descoperită pe suprafaţa a trei secţiuni: în colţul NE al secţiunii SXVIII/07, în jumătatea sudică a secţiunii SXIX/14 şi continuă spre E, cu siguranţă în jumătatea N a secţiunii SXX/16, posibil şi spre S, unde pare să apară continuarea fundaţiei zidului Z21 (ce reprezintă zidul perimetral sudic al clădirii menţionate) .
În campania anului 2019, ne-am adâncit numai cu cca 30 cm în suprafaţă, cu scopul scoaterii stratului consistent de dărâmătură provenit de la acoperişul şi zidul clădirii (pl. IIIa-b). Cu excepţia mai bunei delimitări a compartimentării clădirii, prin conturarea laturilor zidului Z25, care este perpendicular pe Z21, nu au fost descoperite alte elemente constructive în interiorul acesteia (pl. IIIb). În schimb, la cca 0,50 m N de latura internă a zidului Z21 şi aproape paralel cu acesta, a fost evidenţiat un strat consistent de arsură, care ar putea anunţa o instalaţie de încălzire (pl. IIIb). Aceasta a fost observată şi în carourile 3-4 ale secţiunii SXX/16 (Cxt 100) (vezi descrierea mai jos), în spaţiul delimitat de zidurile Z21, Z25 şi compartimentarea Z26 (pl. II, VI, VIIb).
În interiorul Clădirii romane II, stratul consistent de demolare al acesteia (cu grosimea de 0,50-0,60 m pentru moment) nu a fost cercetat complet, dar se va continua în campania viitoare. Adâncimea maximă la care s-a ajuns în această campanie este de -1,90 m.
În secţiunea SXX/16 s-a concentrat cea mai mare parte a cercetării arheologice din această campanie. S-a continuat adâncirea în suprafaţă cu cca 0,50 m, în vederea finalizării cercetării structurilor moderne surprinse în suprafaţa secţiunii. În jumătatea N a secţiunii, s-a continuat cercetarea structurilor 20’, 90’ şi 91, care reprezintă urmele unei instalaţii pentru prelucrare a strugurilor (teasc?) datată în secolul XVIII-XIX, care a fost tăiată de fundaţia zidului de susţinere al pivniţei clădirii moderne dezvelite în zona în discuţie (Z3/16)(pl. IV-VI). Acesta din urmă mai are elemente din fundaţie (pietre de dimensiuni variabile şi fragmente de cărămizi), care continuă în adâncime, dar structura sa pare să fie către bază.
În jumătatea S a secţiunii SXX/16, s-a conturat baza unei pivniţe moderne amenajate cu bârne din lemn, care au suferit o incendiere puternică la un moment dat (Cxt 97) (pl. II, IV-VI, VIIa). Conturul ei are o formă rectangulară, cu dimensiunile dezvelite de 3,60 x 3,50 x 3,70 m, pe laturile de N şi E acestea fiind însă mult mai mari, ele mergând spre E, sub profilele respective (pl. IV, VI, VIIa). În interiorul pivniţei în discuţie au fost descoperite resturi de bârne din lemn parţial carbonizate, pietre de dimensiuni variabile, obiecte din fier (în principal cuie şi piroane), fragmente de sticlă şi de vase ceramice etc. De asemenea, la 0,50 m V de profilul E şi la 0,35 m de latura N a pivniţei din lemn, a fost descoperită amprenta unei alte instalaţii de formă rectangulară (Cxt 102), cu dimensiunile de 1,70 x 1,75 m, care ar putea reprezenta o mică anexă în care a fost depozitat un butoi din lemn (?) (pl. II, VI, VIIa, VIII). Groapa de implantare a acestei instalaţii a distrus o parte din fundaţia zidului roman Z25, pe o lungime maximă de 2,00 m (pl. VIII-IX).
În restul suprafeţei secţiunii SXX/16, atât la N, cât şi la S, straturile moderne continuă, însă ele sunt chiar la bază şi este posibil ca în campania viitoare să fie finalizate pentru a se continua cercetarea arheologică pe nivelele de locuire romană.
În ceea ce priveşte structurile romane, în jumătatea N a secţiunii, în carourile 3-4, s-a continuat cercetarea în suprafaţă a celor două camere care au aparţinut Clădirii romane II (pl. II, VI-IX) În campania anului 2019 s-au conturat mai bine atât traseele zidurilor încăperilor respective, cât şi interiorul acestora. Astfel, în interiorul camerei W1, delimitată în partea de S şi de E de zidurile Z24 şi Z25, respectiv la V de Z26, pare să fi fost o podea de mortar, care nu a fost descoperită deocamdată in situ, ci numai printr-un strat de dărâmătură (Cxt 24”), care a fost surprins pe o suprafaţă de 7,25 mp (pl. V-VI, VIIb), spre N cele două camere ale Clădirii romane II fiind tăiate/distruse de intervenţiile moderne menţionate mai sus (Cxt 20’, 90’ şi 91 în jumătatea N a secţiunii, respectiv Cxt 97 şi 102 în jumătatea S a acesteia). Bucăţi mari de mortar au fost descoperite şi în caroul 2, până aproape de profilul V (Cxt 105), însă ele apar sporadic în această zonă (pl. V-VI, VIII). În schimb, în interiorul camerei W2, în spaţiul delimitat de Z25, Z26 şi profilul V al secţiunii SXX/16, nu se prefigurează existenţa unei podele, deşi urmele de arsură apărute anunţă posibilitatea existenţei unei instalaţii de încălzire (Cx100). Această supoziţie pare să fie corectă deoarece au fost descoperite în spaţiul menţionat trei pilae rotunde de hypocaust (pl. V) aproape de profilul V al secţiunii. Această instalaţie pare să continue în secţiunea SXIX/14, după urmele puternice de arsură constatate în carourile 2-3 ale acesteia şi îndeosebi în vecinătatea laturii interne a zidului Z21 (vezi descrierea mai sus).
Tot în campania anului 2019, a fost mai bine pusă în evidenţă latura externă a zidului Z25, care este o structură din lemn (Cxt 101), păstrată pe o lungime totală de 2,00 m, ea fiind tăiată de groapa de implantare a micii anexe moderne din lemn de formă rectangulară (Cxt 102) (pl. IV-VI-IX). Această structură de lemn, cu lăţimea de 0,40 m, este delimitată pe latura externă de fragmente de cărămizi puse pe cant şi împreună cu latura internă, constituită din cărămizi puse pe lăţime şi prinse cu mortar, constituie zidul Z25.Amprenta sa pare să fie legată şi de peretele din lemn care compartimentează camerele W1 şi W2 (denumit Z26) (pl. V-VIII), ceea ce confirmă raportul lor de contemporaneitate. Aşa cum precizam în raportul precedent, această tehnică de construcţie mixtă – din piatră şi materiale de construcţie ceramice, precum şi din lemn – reprezintă o situaţie inedită pe sit. Verificarea fundaţiilor acestor elemente constructive, ca şi al nivelului de călcare al celor două camere identificate până acum din Clădirea romană II vor constitui obiectivele campaniilor arheologice viitoare.
În zona cuprinsă între latura V a acestui zid/compartimentări şi profilul V al secţiunii, a apărut un strat de arsură consistent (Cxt 100) – de la o instalaţie de hypocaust, pe care, în campania precedentă, o legam de prezenţa zidului Z25, pe care îl consideram ca aparţinând unei instalaţii de încălzire (vezi descrierea mai sus). În campania acestui an, prezenţa instalaţiei de încălzire pe care o presupuneam datorită prezenţei stratului de arsură menţionat (Cxt 100), care apărea în spaţiul delimitat de colţul NV al camerei din interiorul Clădirii romane II şi profilul V, a unor pete de arsură consistente din zona similară a secţiunii SXIX/14 (carourile 1-4) şi de multe tegulae mammatae fragmentare, a fost confirmată de descoperirea a trei pilae rotunde de hypocaust. Acestea din urmă au apărut în caroul 2, în imediata apropiere a profilului V şi deocamdată este greu de stabilit dacă ele sunt in situ (pl. VI).
Materialul arheologic descoperit a fost şi în această campanie bogat şi variat. Pentru perioada modernă (secolele XIX-XX) au fost găsite categorii de artefacte similare cu cele din campaniile precedente: fragmente de vase din sticlă, câteva obiecte din bronz şi din fier, diferite categorii ceramice (inclusiv câteva pipe).
Materialul arheologic descoperit pe nivelul corespunzător ultimei faze de locuire romană a sitului a constat în primul rând din material tegular, provenit din dărâmăturile acoperişului şi ale elevaţiei zidurilor Clădirii romane II. O parte dintre cărămizi, ţigle şi olane au fost ştampilate, ele purtând sigla legiunii a XIII-a Gemina, însoţită sau nu de antroponime. Au fost descoperite şi materiale tegulare ştampilate cu sigla trupelor din garda guvernatorului – în variantele pedites singulares, numerus singularium – precum şi o pylă rotundă de la o instalaţie de hypocaust, cu graffiti ante cocturam pe suprafaţă. De asemenea, a fost descoperit un fragment de antefix cu reprezentarea capului Meduzei Gorgona, din care s-a păstrat părul şi o parte a frunţii personajului, care avea părul vopsit în roşu cărămiziu, pentru a–l distinge de faţă, care este de culoare gălbuie. Alte patru antefixe similare şi într-o stare mai bună de conservare au fost descoperite atât în cercetările făcute de A. Cserni în săpăturile efectuate la Palatul guvernatorului , cât şi în săpăturile arheologice mai recente făcute în castrul legiunii a XIII-a Gemina . Acest tip particular de reprezentare a Medusei Gorgona, de foarte bună calitate, întâlnit numai la Apulum, indică existenţa unui atelier local .
Alte categorii de artefacte descoperite sunt reprezentate de câteva obiecte din bronz şi din fier, precum şi de multe vase fragmentare din ceramică, aparţinând unor categorii variate (ceramică fină, ceramică de uz comun, amfore, lămpi etc.). În secţiunea SXX/16, vase ceramice fragmentare sau întregibile fost descoperite in situ într-o zonă situată în exteriorul colţului SE al Clădirii romane II, situată de-a lungul profilului E (pl. VI, X-XI). În aceeaşi zonă, dar mai aproape de colţul de clădire menţionat, a fost găsită şi tencuială pictată in situ (pl. VI, X).
În campaniile viitoare, obiectivele săpăturilor arheol-ogice vor fi concentrate pe cercetarea locuirii romane în cele două secţiuni aflate în curs de dezvelire, precum şi continuarea cercetărilor interdisciplinare. Acestea din urmă ne vor oferi o imagine mai complexă a sitului pe zonele încă necercetate, menită să ne ajute la stabilirea strategiei şi a intensificării cercetării arheologice a acestuia, în vederea conservării şi punerii sale în valoare istorico-turistică.
Bibliografie: