Alba Iulia | Punct: Lumea Nouă | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 1026.05 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
mun. Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Lumea Nouă
Toponim:
Apulum
Localizare:
| 1026.05 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Borşan | Tudor | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Breazu | Marius | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Florescu | Cristian | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Gligor | Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Lipot | Ştefan | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Maican | Ionuţ | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Mazăre | Paula | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Toth | Csaba | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
Raport:
În continuarea cercetărilor întreprinse în anii anteriori1, pe parcursul anului 2006, Institutul de Arheologie Sistemică din Alba Iulia a efectuat în diverse puncte din cadrul aşezării de la Alba Iulia - Lumea Nouă mai multe şantiere cu caracter de salvare, ce au urmărit eliberarea de sarcină arheologică a suprafeţelor afectate de proiecte destinate construcţiei de locuinţe private.
Proprietatea Iulia Ciont (Sp.I/2006)
Suprafaţa cercetată se află situată în partea stângă a canalului colector, la aprox. 50 m NV şi 200 m V faţă de drumul de acces de la Bazinul Olimpic la Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Accesul la proprietate se realizează de pe calea Moţilor (şoseaua Alba Iulia - Zlatna), situată la o distanţă de 320 m.
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 120 m2, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
Suprafaţa cercetată, notată Sp. I/2006, a fost împărţită în 4 carouri (notate A-D), cu dimensiunile de 4 x 3,50 m.
Statigrafia identificată:
-0 -0,25 m - strat negru, vegetal, în care apare sporadic materiale arheologice;
-0,25 -0, 60 (0,65) m - strat negricios, granulos;
-0, 60 (0,65) m - sterilul arheologic de culoare galbenă-gălbuie, în anumite zone cu concreţiuni calcaroase.
A fost identificat un strat de cultură, gros de aprox. 0,40 m, cu materiale ceramice aparţinând grupului Foeni. Se remarcă castroanele tronconice şi bitronconice, din categoria ceramicii fine, atât black-topped, cât şi portocalii.
În c. B a fost surprins un bordei (notat B1), bine conturat pe profilul vestic, de la ad. de -0,70 m. Groapa bordeiului coboară în steril până la -2,30 m de la nivelul actual de călcare şi are dimensiunile surprinse în săpătură de 4 x 2,5 m. Pe profilul sudic, la ad. de 1,90-2 m, s-a evidenţiat o aglomerare de chirpici ars, cel mai probabil provenind de la o vatră.
Din inventarul bordeiului B1, menţionăm un vas din categoria aşa-numitelor tigăi de peşte, de formă circulară, de factură grosieră, descoperit la ad. de 1,05-1,25 m; de la aceeaşi adâncime provine un castron bitronconic, ars în tehnica black-topped; de asemenea, o cupă cu postament, fragmentară, confecţionată dintr-o pastă fină, arsă la portocaliu şi lustruită, decorată cu triunghiuri incizate umplute cu puncte, în forma unei picături.
Se adaugă numeroase fragmente ceramice aparţinând unor vase ce se includ în categoria black-topped, precum şi ceramică neagră, bine lustruită. Mai amintim ceramică portocalie, foarte bine arsă şi lustruită, confecţionată dintr-o pastă ce utilizează nisipul cu bobul fin. Analiza materialului ceramic permite datarea bordeiului în cadrul grupului Foeni. Din cadrul materialului special, aducem în discuţie şi ceramică de tip Precucuteni, ornamentată în tehnica exciziei cu “dinţi de lup” (trei fragmente), descoperită la partea superioară a bordeiului B1, la adâncimea de 0,70-0,85 m. De la aceeaşi adâncime provine un fragment de vas patrulater, de tip Turdaş, decorat cu incizii fine, organizate pe orizontală, în interiorul unor linii incizate ce urmează forma vasului.
De remarcat descoperirea în acelaşi carou, între 0,35-0,65 m adâncime, pe zona gropii bordeiului, a unui complex (C1), constând dintr-o aglomerare de chirpici, ce se încadrează aproximativ între laturile unui pătrat cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m. La prepararea complexului, am identificat trei niveluri succesive constând din bucăţi masive de chirpici, în asociere cu ceramică, pietre şi material osteologic; atrag atenţia patru protome zoomorfe, confecţionate din lut ars, găsite printre fragmentele de chirpici, atent lucrate, bine lustruite, de dimensiuni diferite fiecare, rupte în zona unde făceau priză cu corpul vasului/vaselor pe care au fost aplicate.
La demontarea complexului, s-a constatat faptul că aglomerarea de chirpici ţine de două plăci de grătar, cu grosimea de 4-5 cm, de formă rectangulară, rotunjite la colţuri, făţuite pe margini şi perforate. Găurile, de formă circulară, au diametrul mediu de 2 cm şi se îngustează progresiv spre partea interioară a plăcilor. Estimăm că s-a păstrat şi au fost recuperate fragmentele de la aprox. 90% din ansamblul iniţial, astfel că restaurarea celor două grătare a fost posibilă cu o bună precizie. Dimensiunea primului grătar este de 34-37 cm pe latura mică şi 43-45 cm pe latura mare, are 27 perforaţii, dispuse câte 5 pe 5 rânduri, alte două aleatoriu; două dintre găuri nu au străpuns complet placa. Al doilea grătar are dimensiunea de 38,5-39 cm pe latura mică şi 50-52 cm pe latura mare, prezintă 59 perforaţii, dispuse pe 8 rânduri, câte 6, 7 şi 8 găuri pe rând, urmând parcă şi forma plăcii, cu găuri mai puţine spre extremităţi, unde marginile sunt rotunjite.
Din aceeaşi aglomerare au mai fost recuperate bucăţi de chirpici de diferite forme şi dimensiuni, ce ulterior au permis întregirea unei “turte” circulare şi a trei “bucăţi” de formă dreptunghiulară, făţuite, posibil folosite la susţinerea plăcilor grătarelor.
În apropierea aglomerării de chirpici, spre profilul nordic, la adâncimea de 0,60-0,80 m au fost descoperite fragmentele aparţinând unui vas-suport, ulterior întregit şi restaurat. Face parte din categoria suporturilor cvasi-cilindrice, gol în interior, angoba la roşu-vişiniu şi lustruit. H=30 cm, d (la partea superioară)=16 cm, d (la partea inferioară)=19,5 cm. Buza superioară este puternic profilată, în formă de cioc, înclinat în jos, în timp ce buza inferioară este dreaptă, permiţând suportului să aibă o bună stabilitate.
În acest stadiu al cercetărilor, este prematur de tras o concluzie legată de utilitatea acestui complex. Menţionăm că pe ambele grătare au fost identificate resturi osteologice, puternic arse (calcinate). Analogiile cu alte descoperiri similare nu sunt la îndemână pentru neoliticul transilvănean. Dacă luăm în discuţie toate aceste descoperiri, inclusiv vasul-suport, se poate avansa ipoteza unui complex de cult.
În c. A, s-a conturat de la adâncimea de 0,65-0,70 m, o groapă (G1), în formă de pară, cu un prag, spre profilul de E (admax -1,15 m) şi o zonă circulară, puternic cuptorită, în centrul complexului (admax -2 m); dimensiunile G1 sunt de 2,60 x 2 m. În cuptorirea gropii de pe peretele vestic au fost găsite mai multe fragmente ceramice aparţinând unui castron bitronconic, ars în tehnica black-topped, ulterior întregit şi restaurat, de cea mai bună factură Foeni. În cuptorirea de pe peretele estic a fost găsit un schelet, bine conservat, aparţinând unui mamifer de talie mică.
În total, s-au conturat în steril şi apoi golit - pe întreaga suprafaţă Sp.I/2006 - un număr de cinci gropi de diferite forme şi dimensiuni, cu puţin material arheologic, probabil gropi de provizii sau anexe ale bordeiului, reutilizate ulterior dezafectării ca şi gropi menajere: în c. A, G2 (admax -1,20 m); în c. B, G3 în imediata apropiere a bordeiului B1, spre profilul de E (admax -1,92 m); în c. C, G4, de formă rectangulară (admax -0,95 m); în c. D, G5 (admax -1,12 m).
Bordeiul B1 este situat la 67 m N faţă de B1/Sp.II/2005 (proprietatea Sărăcuţ). C1 se detaşează ca importanţă între descoperirile rezultate în urma cercetării efectuate în cadrul Sp.I/2006. Lipsa unor analogii din mediul neoliticului transilvănean face dificilă explicarea, în stadiul actual al cercetărilor, a utilităţii acestui ansamblu. Indiferent de abordare, este cert faptul că poziţia stratigrafică a descoperirii confirmă faptul că respectivul complex a fost dezafectat, fiind fără dubii poziţia secundară în care a fost găsit la momentul practicării săpăturii.
Proprietatea Marius Ciont (Sp.II/2006)
Suprafaţa deschisă se află situată pe partea stângă a canalului colector, pe acelaşi lot cu proprietatea Ciont Iulia, la 20 m E. Accesul se realizează de pe calea Moţilor (şoseaua Alba Iulia-Zlatna).
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe de 120 m2, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
A fost trasată şi deschisă Sp.II/2006, care a fost împărţită în 4 carouri (notate A-D), cu dimensiunile de 4 x 3,50 m.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea:
0 -0,25 m - strat negru, vegetal, în care apare sporadic materiale arheologice;
-0,25 -0,60 (0,65) m - strat cenuşiu- negricios, afânat;
-0,60 (0,65) m - sterilul arheologic de culoare gălbuie, în anumite zone cu concreţiuni calcaroase;
A fost identificat un strat de cultură, gros de aprox. 0,40 m, aparţinând grupului Foeni.
Complexele descoperite sunt toate de tip adâncit şi s-au conturat în steril. În c. A a fost surprins un bordei (notat B1), bine conturat pe profilul estic. Groapa bordeiului este suprapusă de un strat cenuşiu-maroniu afânat, ce confirmă faptul că stratigrafia nu a fost deranjată de activităţi ulterioare locuirii neolitice. Dimensiunea bordeiului sunt de aprox. 4 x 3,6 m. Marginea de E a bordeiului a fost surprinsă în c. C. De remarcat stratul masiv de chirpici ars (cu grosime medie de aprox. 0,40 m), surprins pe pofilele de E şi S, ce conduce la ideea că bordeiul a avut o amenajare la partea superioară, ce s-a prăbuşit în interiorul gropii, la momentul distrugerii, rezultat al unui incendiu puternic. Groapa bordeiului coboară în steril până la -2,20 m de la nivelul actual de călcare. Au fost identificate gropile de pari, în număr de şase (G1-G6), dispuse concentric în jurul gropii bordeiului. Parii susţineau acoperişul bordeiului şi după diametrul gropilor - variabil, de aprox. 0,70 m - erau de o grosime apreciabilă. Din golirea bordeiului a rezultat şi o mare cantitate de material osteologic, inclusiv un craniu de bovină şi mai multe coarne întregi.
Ceramica este în general de bună factură, ceramica neagră şi ceramica black-topped a fost găsită în cantităţi însemnate. Ca forme tipice, amintim mai multe castroane bitroconice, realizate în diferite variante, precum şi castroane tronconice. Datează bordeiul în cadrul grupului Foeni.
Au mai fost conturate şi apoi golite - pe întreaga suprafaţă Sp.II/2006 - un număr de trei gropi de diferite dimensiuni (G7-G9), cu puţin material arheologic, probabil gropi de provizii sau anexe ale bordeiului, reutilizate ulterior dezafectării ca şi gropi menajere.
Cercetarea bordeiului B1 a oferit informaţii importante cu privire la edificarea complexelor de tip adâncit din vremea grupului Foeni.
Proprietatea Moldovan(Sp.III/2006)2
Suprafaţa deschisă se află situată pe partea stângă a drumului de acces de la Bazinul Olimpic la Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice, la stânga de canalul colector, dezafectat în prezent, pe aceeaşi parcelă unde a fost executată în anul 2005 o săpătură de descărcare de sarcină arheologică, pe proprietatea Ampoiţan (distanţă 85 m). Accesul se realizează de pe calea Moţilor (şoseaua Alba Iulia-Zlatna), distanţă 255 m.
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 154 m2, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
S-au trasat şi deschis SI, cu dimensiunile 6 x 3 m şi SII cu dimensiunile de 11 x 3 m. SI este perpendiculară pe SII, astfel capătul sudic al SI este la distanţă de 1,5 m de profilul nordic al SII.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea:
0 -0,25 m - strat negru, vegetal, în care apare sporadic materiale arheologice;
-0,25 -0,60 m - strat negru, granulos, cu materiale aparţinând grupului Foeni şi forme de vase din repertoriul culturii Petreşti;
-0,60 -0,95/1 m - strat de culoare cenuşie, afânat, sporadic cu materiale arheologice aparţinând grupului Foeni;
-0,95/1 m - sterilul arheologic, de culoare gălbui-maronie, lutos.
Complexele descoperite sunt toate de tip adâncit şi s-au conturat în steril, de la adâncimea de 0,95 (1) m. În SII au fost surprinse două complexe de tip adâncit.
Bordeiul B1 este bine conturat pe profilul nordic al secţiunii, i-a fost identificată limita nordică în profilul sudic din SI. Bordeiul are dimensiuni aproximative de 5,5 x 4,5 m, o formă circulară şi mai multe lentile succesive de arsură. Groapa bordeiului coboară în steril până la -2,62 m de la nivelul actual de călcare.
Inventarul bordeiului este bogat şi constă într-o mare diversitate de forme ceramice. Fragmente aparţinând unui vas de mari dimensiuni, cu diametrul gurii de aprox. 60-65 cm au fost găsite la adâncimea de 1-1,30 m. Pentru reîntregirea părţii superioare a vasului, s-au lipit peste 110 fragmente. S-a constatat că a fost lucrat în tehnica colacilor, ruptura producându-se pe cant. Din partea inferioară a vasului, spre fund, nu a fost găsit nici un fragment, astfel că este puţin probabil ca vasul să fi fost întreg. Din aceeaşi aglomerare ceramică au fost recuperate fragmente ceramice aparţinând unui castron decorat cu ornamente incizate tipice culturii Turdaş. Castron tronconic cu fundul gros, drept şi profilatură puternică şi castron tronconic cu buton ornamental. Pofile de castroane de mici dimensiuni, bitronconice, cu pereţi subţiri, rezonanţi, categoria fină, în tehnica black-topped. Castron de formă semisferică, ceramică neagră, găsit spre fundul bordeiului (2,40-2,50 m).
De asemenea, în B1/SII au fost descoperite două statuete zoomorfe, confecţionate din lut ars, păstrate în stare fragmentară, precum şi două fragmente de vase, cu toartă realizată sub forma unor protome zoomorfe.
În c. 5, s-a conturat şi golit o groapă (G1), cu ad. de 2,14 m faţă de nivelul actual de călcare, cu două lentile succesive de arsură, vizibile pe profilul sudic, cel mai probabil o anexă a bordeiului B1. Din inventarul gropii menţionăm un corn de cerb (1,70 m ad.); lungimea ramurii principale este de 0,40 m şi prezintă urme de prelucrare.
Al doilea bordei s-a conturat în c. 1, pe profilele de S şi V. Pe profilul sudic se pot observa două lentile de culoare gălbuie, trei lentile succesive de arsură de culoare neagră, un strat constând din chirpici de diferite dimensiuni, cu urme puternice de arsură, iar aproape de fundul bordeiului, încă un strat de arsură neagră, gros de 7-8 cm. Un incendiu violent a pus capăt locuirii în acest bordei.
Dimensiunile estimate ale B2/SII sunt de 2 m lăţime şi 5,5 m lungime, având o formă ovală. Groapa bordeiului coboară în steril până la -2,43 m de la nivelul actual de călcare. S-au putut delimita cu claritate două spaţii (camere) distincte în cadrul bordeiului, dispuse pe latura mare a bordeiului, de la N la S. Este probabil ca gropile G2 şi G3 să fie gropi de pari pentru susţinerea acoperişului bordeiului B2. Spre N-E, groapa bordeiului B2 întretaie latura vestică a B1. Din inventarul bordeiului, dintre formele întregi amintim: castron bitronconic cu incizii pe fund şi castron bitronconic cu umărul arcuit şi buza profilată, arse în tehnica black-topped; cupă cu postament, categoria grosieră; castron tronconic, cu umărul uşor rotunjit.
În SI au mai fost surprinse şi apoi golite un număr de trei gropi de diferite dimensiuni (G1-G3), cu puţin material arheologic, probabil gropi de provizii sau anexe ale complexelor identificate în SII, reutilizate ulterior dezafectării ca şi gropi menajere. G1 are dimensiunea 3,30 x 1,80 m şi o formă asemănătoare celei surprinse în c. A, Sp.I/2006 (Ciont Iulia). Tot în SI s-a efectuat o sondă în capătul nordic, în c.1, cu l de 0,40 m, până la 1,20 m adâncime. S-a constatat cu acest prilej faptul că sterilul arheologic a fost atins de la ad. de -1 m, însă culoarea acestuia este mai închisă, un maroniu-gălbui.
Ambele bordeie, depistate în SII, au fost locuite de comunităţile putătoare ale grupului Foeni. Şi prin această cercetare se confirmă locuirea în bordeie pentru zona sitului la V de canalul colector. B1 şi B2/SII, identificate pe proprietatea Moldovan, sunt situate la distanţe de: 68 m V faţă de B1/Sp.I/2006 (proprietatea Ciont Iulia), 95 m V faţă de B1/Sp.II/2006 (proprietatea Ciont Marius), 60 m NNV faţă de B1/Sp.II/2005 (proprietatea Saracuţ), 110 m V faţă de B1 şi B2/2005 (proprietatea Ampoiţan), 200 m SV faţă de B1/2005 (proprietatea Lazăr).
Dintre formele de vase considerate tipice culturii Petreşti, se remarcă fragmente de vase-suport, găsite atât în SI cât şi în SII, în stratul al doilea (0,25-0,60 m). Este vorba de partea superioară a suporturilor, cu buza puternic rotunjită şi trasă în exterior. Se adaugă un fragment de castron carenat, cu carena rotunjită, cu buton ornamental dispus pe carenă, realizat în tehnica black-topped.
Proprietatea Călin(Sp.IV/2006)
Suprafaţa cercetată se află situată în partea stângă a canalului colector, la o distanţa de 17 m şi la aprox. 515 m E faţă de calea Moţilor (şoseaua Alba Iulia-Zlatna), pe unde se şi realizează accesul la proprietate.
Obiectivul cercetării:
- descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 170 m2, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
S-au trasat şi deschis SI cu dimensiunile 10 x 3 m şi SII cu dimensiunile de 9 x 3 m; SI este paralelă cu SII, iar distanţa dintre unităţile de cercetare este de 4,5 m.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea:
0 -0,70 (0,75) m - strat negru, afânat, umplutură contemporană, fără materiale arheologice;
-0,70 (0,75) -0,95/1 m - strat negru, granulos, cu materiale aparţinând grupului Foeni şi forme de vase din repertoriul culturii Petreşti;
-1 m - sterilul arheologic, de culoare gălbuie, lutos.
Menţionăm faptul că în zona din imediata apropiere a săpăturii se află traseul unei conducte de mare capacitate de apă potabilă. La amenajarea aducţiunii, s-au efectuat lucrările din care rezultă cantitatea mare de pământ identificată ca şi umplutură. Depunerile arheologice preistorice nu au fost afectate.
Complexele descoperite sunt în principal de tip adâncit şi s-au conturat în steril, de la adâncimea de aprox. 1 m.
În SI a fost delimitat şi cercetat un complex numerotat iniţial C1. După prepararea acestuia, s-au conturat mai multe zone (compartimentări), de formă circulară, puternic cuptorite, numerotate A1, A2, A3 (A3a-A3b). Dimensiunile întregului cpl. C1 sunt de 6,30 x 2 m. S-au putut constata mai multe amenajări succesive în interiorul complexului, constând din pietre, precum şi o lentilă de lutuială gălbuie, vizibile pe profilul estic, cu precădere în A2. Din acest complex a fost recoltată o mare cantitate de fragmente ceramice (ceramică neagră, black-topped, dar şi portocalie), material osteologic, precum şi lame de silex. O aglomerare, constând din pietre şi coarne de bovideu a fost surprinsă în A2, la ad. de aprox. 1,70 m. În A1, la ad. de 1,40 m, a fost descoperit un fragment ceramic cu ornamentaţie excizată în decor “dinţi de lup”, tipic culturii Precucuteni. Tot un fragment ceramic cu ornamentaţie Precucuteni a fost identificat pe fundul complexului A2, la 2,40 m ad. În cuptorirea A1, la 2,20-2,40 m ad. a fost găsită o protomă zoomorfă.
Iniţial, s-a considerat că acest complex este un bordei, plecând şi de la lentila consistentă de arsură surprinsă pe o zonă întinsă a complexului. Forma, compartimentarea şi mai ales inventarul descoperit în complex conduce la ideea că utilitatea ar putea fi alta. Materialul arheologic din A3 merită o menţiune aparte. Astfel, ambele aveau pe fund, prima (A3a) (0,90 x 0,40 m), un craniu - păstrat fragmentar - şi coarnele unui animal de talie mare (probabil un taur), iar a doua (A3b) (1,30 x 1 m), scheletul unui animal de talie mică (probabil un câine). La şpăcluirea şi ridicarea scheletului de animal de talie mică - aflat în poziţie primară, culcat pe partea dreaptă - a fost descoperit un pandantiv, de formă dreptunghiulară, uşor concavă, cu dimensiunea laturii mari de 1,85 cm, confecţionat dintr-o scoică, cu perforaţie transversală. În urma operaţiunii de perforare, a fost străpunsă printr-un orificiu foarte mic şi partea opusă a pandantivului. Piesa a fost atent prelucrată şi lustruită. Fără a mai cunoaşte descoperiri similare, considerăm cu un grad ridicat de certitudine că piesa la care facem referire trebuie pusă în directă legătura cu scheletul animalului. În acest caz, nu excludem posibilitatea ca prin intermediul unei fibre vegetale, respectivul pandantiv să fi fost atârnat de gâtul animalului.
În momentul golirii celor două gropi, peste resturile osteologice au fost găsite numeroase fragmente ceramice de la un vas de mari dimensiuni. În acest stadiu al cercetărilor, opinii mai categorice nu pot fi susţinute. Întreg ansamblul, mai sus descris, este probabil să aparţină unui complex de cult.
S-au mai conturat şi au fost delimitate şi cercetate un număr de 10 gropi de formă circulară de diferite dimensiuni şi adâncimi cuprinse între 1,85-2,95 m, numerotate G2-G11. Considerăm că utilitatea acestora este legată de cpl. C1, putând constitui gropile de la stâlpii de susţinere a acoperişului complexului. G1 poate fi considerată o anexă a complexului mai sus descris, are ad. de 2,25 m de la nivelul actual de călcare, o formă ovoidală şi dimensiuni de 2,35 x 1,75 m. La ad. de 2,05 m a fost găsit un fragment de vas-suport.
Situaţia stratigrafică din SII nu este diferită. S-au conturat trei complexe (C1-C3) şi un număr de patru gropi (G1-G4). La prepararea C3, s-a constatat că este vorba de un bordei de mari dimensiuni, notat B1 (C3=B1).
B1, bine conturat în c. 1-2, atât pe profilul estic, cât şi pe profilul vestic, are dimensiuni aprox. de 4 x 3,5 m (atât a fost surprins în unitatea de cercetare). Groapa bordeiului coboară în steril până la 3 m adâncime de la nivelul actual de călcare. S-au identificat două spaţii (camere), amenajări distincte în interiorul complexului adâncit, amplasate pe direcţia E-V. Pe profilul estic se pot observa cel puţin trei lentile succesive de arsură de culoare neagră, iar spre fund, un strat consistent de arsură de culoare cărămizie. Din inventarul B1 amintim: o toartă cu perforaţie orizontală şi partea exterioară decorată cu crestături succesive (1,20-1,40 m); un fragment ceramic pictat, cu decor “în căpriori”, de culoare roşu-vişiniu, aplicat pe fond portocaliu, lustruit, de factură Foeni (1,50-1,80 m); un fragment ornamentat cu decor excizat cu “dinţi de lup”, de tip Precucuteni (1,50-1,60 m).
Atrage atenţia o cupă cu postament, fragmentară, confecţionată dintr-o pastă fină, arsă la portocaliu şi lustruită, decorată cu triunghiuri incizate umplute cu puncte de mici dimensiuni, găsită la ad. de 2,65-2,70 m, spre fundul bordeiului.
Cantitatea mare de resturi osteologice de animale recoltate acreditează ideea că, imediat după dezafectarea bordeiului, groapa acestuia a fost utilizată de comunitate ca şi groapă de resturi menajere.
După conturarea şi delimitarea C1, în c.3, s-a trecut la golirea complexului. A fost identificată o aglomerare de chirpici, la adâncimea de 1,40 m de la nivelul actual de călcare, constatându-se în final că este vorba de o vatră, în poziţie primară. Forma vetrei este rectangulară, cu dimensiuni de aprox. 1 x 0,60 m, destul de bine conservată. Reţine atenţia un fragment masiv de chirpici făţuit şi perforat, ce este posibil să fi făcut parte dintr-un grătar, utilizat în cadrul instalaţiei de ardere. Pe zona centrală a vetrei a fost identificată o cupă păstrată fragmentar la partea superioară şi fundul unui castron ars în tehnica black-topped. Tot în C1, au fost recuperate două castroane de formă semisferică, cu buza rotunjită, profilată şi trasă în exterior, confecţionate dintr-o pastă semifină, arsă la portocaliu, lustruite, decorate cu triunghiuri incizate, umplute cu puncte, în tradiţia ornamenticii turdăşene.
În continuarea preparării complexului C1, s-a constatat că s-au delimitat mai multe compartimente, după cum urmează: C1a (2,15 m adâncime de la nivelul actual de călcare, de formă ovală şi dimensiuni de 1,90 x 1 m) şi C1b (2,90 m adâncime de la nivelul actual de călcare, de formă aprox. circulară şi dimensiuni de 1,70 x 1,40 m).
De precizat că în C1a a fost identificată o amenajare de pietre de râu pe peretele nordic al gropii, şi un strat gros de arsură de culoare cărămizie, vizibil cu claritate pe profilul vestic. Pe fund s-au constatat concreţiuni calcaroase. De asemenea, în C1b, spre fundul gropii, un strat consistent (aprox. 0,35-0,40 m) de cenuşă, precum şi câteva bucăţi masive de chirpici, arse până la vitrifiere. În cuptorirea gropii, pe peretele sudic al C1b, de la ad. de 2,10-2,20 m au fost recuperate fragmentele unui castron semisferic, ulterior restaurat, cu toartă cu perforaţie verticală dispusă pe corpul bombat, pastă fină, portocalie, ardere foarte bună şi lustru intens.
Din repertoriul de ornamente tipic grupului Foeni mai aducem în discuţie trei fragmente ceramice, descoperite în acest complex, arse în tehnica black-topped, ce prezintă pe interior decoruri lustruite, organizate “în reţea”.
În legătură cu această descoperire poate fi pus şi C2, ce constă tot dintr-o aglomerare de bucăţi de chirpici, în poziţie secundară, majoritatea făţuite. Coroborate, toate informaţiile arheologice surprinse stratigrafic în C1a-C1b şi C2 conduc spre ipoteza de lucru că am identificat o posibilă instalaţie dezafectată de ars ceramica.
Dintre formele de vase considerate tipice culturii Petreşti, se remarcă fragmente de vase-suport, găsite în stratul de cultură, ce a fost identificat pe întreaga zona cercetată, dar şi în complexele adâncite, cum este C1b/S II, la ad. de 1,80-1,90 m.
În SI, c.1, la 0,80 m adâncime, în stratul de cultură ce suprapune complexele adâncite, a fost găsită o cană întreagă, de formă tronconică, uşor rotunjită spre buză, fără toartă, cu cioc de scurgere pentru lichide, din categoria semifină. De la aceeaşi adâncime provine un fragment ceramic, cu toarta-bandă plată de formă trapezoidală, dispusă pe buză şi decorată cu crestături, confecţionat dintr-o pastă fină, foarte bine arsă, angobată cu o culoare cărămizie-roşiatică şi puternic lustruită. Piesa îşi găseşte bune analogii în cadrul grupului Foeni3.
În SII, c.2, la 1,20 m a fost găsit un vas patrulater incizat, din repertoriul de forme aparţinând culturii Turdaş.
Se confirmă locuirea în bordeie pentru zona sitului la V de canalul colector. Bordeiul B1/SII identificat pe proprietatea Călin este situat la distanţa de: 275 m NE faţă de B1 şi B2/S II (proprietatea Moldovan), 248 m NE faţă de B1/Sp.I/2006 (proprietatea Ciont Iulia), 313 m NE faţă de B1/Sp.II/2005 (proprietatea Sărăcuţ), 93 m NE faţă de B1/Sp.VIII/2005 (proprietatea Lazăr).
Proprietatea Sima (Sp.V/2006)
La dreapta de canalul colector (distanţă 40 m), dezafectat în prezent, în stânga drumului de acces de la Bazinul Olimpic la Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice (128 m). Suprafaţa în discuţie se află pe acelaşi lot de teren cu proprietatea Şoaită, unde a mai fost executată o săpătura de salvare în anul 2005.
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 100 m2, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
S-a procedat la amplasarea unităţilor de cercetare în perimetrul afectat de viitoarea locuinţă, urmărindu-se sondarea zonei construibile. S-au trasat şi deschis SI-SII, cu dimensiunile 8 x 3 m şi SIII, cu dimensiunile de 4 x 3 m.
Secţiunile au fost dispuse paralel una faţă de alta, SI-SIII, de la E la V şi orientate N-S; distanţa dintre SI şi SII este de 1 m, iar între SII şi SIII de 0,80 m.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea:
-0 -0,25/0,30 m - stratul vegetal;
-0,25/0,30 -0,80/0,90 m strat cenuşiu-negricios, cu materiale aparţinând grupului Foeni şi forme de vase din repertoriul culturii Petreşti;
-0,80/0,90 -1,50 m - strat cenuşiu-deschis, afânat, cu materiale Foeni;
-1,50/1,60 m - sterilul arheologic, de culoare gălbuie, lutos.
Dintre formele de vase considerate tipice culturii Petreşti, se remarcă fragmentele de vas-suport, descoperite în SI, c. 1, 0,90 m ad.; c.2, 0,80-1 m; c.3, 1,40-1,60 m; SII/G6, 1,80-2 m; c.2, 0,70-0,75 m, c.3, 1-1,20 m.
Principala descoperire o constituie resturile unei locuinţe de suprafaţă, surprinse în SI şi SII, distrusă în urma unui incendiu. Dimensiunile estimate sunt de 5 x 3,5 m, formă rectangulară. Stratigrafia pe orizontală a permis stabilirea faptului că pereţii de pe latura de E, S şi N s-au prăbuşit în afara locuinţei; este posibil ca peretele vestic al locuinţei să fi căzut în interior. Pe întreaga suprafaţă a locuinţei, sterilul a fost atins la aprox. 2,10 (2,15) m ad., fapt ce acreditează ideea că iniţial a fost săpată o locuinţă semiadâncită, nivelată prin mai multe amenajări succesive, practicate la intervale de timp scurte, vizibile pe profilul de E al SII şi pe profilul de V al SI. Cea mai consistentă amenajare, constând dintr-o podină din lutuială crudă, a fost surprinsă la aprox. 1,50 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare.
Inventarul locuinţei este bogat şi constă din ceramică, resturi osteologice, piese din os. Se datează în cadrul grupului Foeni, pe baza analizei materialului ceramic. O serie de gropi (G1, G6, G7, G9, G13), dispuse concentric, sunt interpretate ca şi gropi de pari pentru susţinerea acoperişului locuinţei de suprafaţă. G3 poate fi o groapă-anexă a locuinţei (dimensiuni 1,70 x 1,50 m).
O descoperire importantă o constituie statueta antropomorfă cu capul modelat separat de restul trupului, ce se încadrează în aşa-numita categorie a figurinelor “tesalice” cu cap mobil. Figurina are indicate braţele şi este perforată între umeri de la un capăt la celălalt, gaura servind la introducerea capului, ce a fost modelat separat. Poziţia stratigrafică a statuetei se leagă de demontarea podinei din lutuială a locuinţei L1, la partea inferioară a acesteia (1,80 m ad.).
Au mai fost găsite la demontarea aceleiaşi structuri, la ad. de 1,50-1,70 m, şase fragmente ceramice pictate de tip Herpály, faza clasică. Decorul constă din benzi de linii de culoare brun-închise, de esenţă geometrică, aşternute pe fondul-angobă alb-gălbui, diluat. O substanţă bituminoasă a fost utilizată la ornamentare. Este prima documentare în situl de la Lumea Nouă a acestui tip de ceramică pictată, considerată de import.
Descoperirile de mai sus constituie elemente importante de cronologie relativă. Statueta cu cap mobil şi asocierea Foeni-Herpály confirmă palierul cronologic ce corespunde sfârşitului fazei Vinča C1.
Tot din inventarul locuinţei L1 amintim o amuletă-pandantiv, realizată dintr-un fragment ceramic, de culoare neagră, bine lustruit, cu marginile prelucrate, iar în mijloc cu o gaură cu diametrul ce depăşeşte jumătate din întreaga suprafaţă a piesei. Mai atrage atenţia un fund de vas, din categoria semifină, ce are incizat o siluetă umană stilizată (ad. 1,20 m). De asemenea, o protomă zoomorfă (-1,20 -1,40 m).
La două fragmente de castron bitronconic, de mici dimensiuni, am constatat din nou toarta-bandă plată de formă dreptunghiulară, dispusă pe buză, formând un unghi drept cu corpul vasului, într-unul din cazuri cu unghiurile rotunjite şi crestături pe buză, confecţionate dintr-o pasta fină, foarte bine arsă, puternic lustruită, elemente tipic Foeni.
La fel, am întâlnit pe un fragment ceramic, din inventarul locuinţei L1 (1,20-1,40 m adâncime), din ceramică neagră, lustruită, ornamente incizate, realizate sub forma unor cercuri de mici dimensiuni, încrustate cu alb, marcate de două linii incizate. Am avut ocazia să vedem astfel de ornamente în cadrul materialului ceramic inedit de la Foeni.
În SI, în c.4, s-a conturat şi a fost golit un şanţ (notat Şt.1), ce taie chirpiciul provenit de la peretele căzut al locuinţei de suprafaţă. Acest aspect confirmă faptul că şanţul a fost practicat ulterior distrugerii locuinţei. Utilitatea acestui complex nu este clară, ar putea fi legată de o amenajare a zonei împotriva inundaţiilor, o încercare de drenare, dacă ţinem cont că pe acelaşi traiect, şanţul este suprapus de un strat de culoare roşu-brun de pădure, vizibil pe profilele de E, S şi V. Ipoteza de lucru poate fi susţinută şi de faptul că în prezent este activ un pârâu ce colectează apele de pe versantul împădurit dinspre V.
În stratul Foeni au fost găsite numeroase vase ceramice, care prin elementele tipologico-stilistice definesc şi datează conţinutul depunerilor arheologice. Avem astfel, fragmente de castron cu buton semisferic în zona de curbură, atât ceramică neagră, cât şi black-topped, lustruită. În SIII, c.1, la adâncimea de aprox. 1 m, în stratul de culoare cenuşie, a fost găsit un fragment de buză, aparţinând unui vas de formă globulară, decorat prin pictare, lustruit. La exterior au fost aşternute motive constând din benzi de linii oblice, trase spre buză, iar perpendicular pe acestea, alte benzi în formă de V, cu laturile mult deschise. S-a pictat cu o culoare vişinie, pe fond gălbui-portocaliu. Pe interiorul buzei şi imediat sub buză a fost pensulată o linie paralelă cu buza şi de aceeaşi culoare cu motivele pictate pe exterior. Analogiile cu ceramica pictată din mediul Foeni sunt foarte bune.
O a doua statuetă cu cap mobil, a fost descoperită în SIII, c.1, la adâncimea 1-1,20 m; statueta este ruptă pe traiectul perforaţiei verticale, s-a păstrat partea dreaptă a piesei, cu o linie incizată practicată în diagonală, de la umăr spre bazin. Din acelaşi context provine un capac întreg, cu buton de prindere, aplicat pe zona centrală a capacului.
Decorurile lustruite, aplicate în interiorul vaselor, “în reţea”, în cazul de faţă pe fund, au fost identificate pe fragmente ceramice arse în tehnica black-topped, în SII, c.3, 0,90 m ad. şi c.2, (-1 -1,20 m). Interesant este şi un fragment decorat cu ornamente incizate, de factură turdăşeană, dar care este ars în tehnica black-topped (SII, c.1, -1,40-1,50 m). În SI, c.1, la ad. de 0,90-1,05 m, a fost găsit un picior de altar masiv, cu h de 10 cm şi dmediu de 5 cm, decorat cu linii incizate în formă de V înlănţuite, spre baza piciorului, angobat cu o culoare roşiatic-vişinie şi bine lustruit.
Una din formele de vase cu o frecvenţă bună, descoperite în cadrul cercetării de pe proprietatea Sima Eugen o constituie castroanele carenate, din varianta cu carena largă, semicilindrică, rotunjită, cu umărul scurt şi buza rotunjită, profilată, trasă în exterior. Le găsim confecţionate în diferite variante: ceramică neagră, portocalie, angobată cu vişiniu, black-topped. Astfel de castroane au apărut în SI, c.3, 0,80-1; SII, c.2, 0,80-1 m; c.4, 0,80-1; 1 -1,20 m; SIII, c.1, 0,90-1,10 m.
În stratul de culoare cenuşiu-negricios, atât în SI cât şi în SII au fost depistate un număr relativ însemnat de artefacte ceramice ce nu se încadrează în tehnologia de confecţionare specifică omului neolitic. Analiza lor şi poziţia stratigrafică în care au fost găsite ne-a permis să le datăm în epoca La Tène4. Nu excludem posibilitatea existenţei unor gropi, care însă nu au putut fi conturate la momentul săpării stratului respectiv.
Materialele arheologice aparţinând epocii dacice se încadrează în contextul general al ultimei sale faze de dezvoltare. Ele constau exclusiv din fragmente ceramice, lipsind artefactele care să permită încadrări mai strânse (fibule, monede, obiecte din bronz). Ceramica de aici aparţine celor două tipuri majore, din punct de vedere tehnologic, ale olăriei dacice, lucrată cu roata olarului şi manual. Procentual, vasele lucrate la roată par a fi mai numeroase, fiind cenuşii din punct de vedere cromatic, cu o pastă de bună calitate. Formele întâlnite provin de la vase de mari dimensiuni, folosite la depozitarea alimentelor, fiind întâlnite şi resturi de la forme aparţinând veselei de bucătărie a dacilor (castroane). Ceramica lucrată manual, arsă atât oxidant cât şi reducător, aparţine în general unor forme folosite la prepararea hranei, dar şi la păstrarea alimentelor.
Comparând raportul procentual între cele două specii ceramice, anumite forme, dar şi o privire de ansamblu al locuirilor dacice din zonă, tindem să încadrăm materialele noastre, în lipsa unor elemente de cronologie mai strânsă, în intervalul cuprins între jumătatea sec. I a.Chr., şi sfârşitul sec. I p.Chr.
Groapa G8 s-a conturat de la ad. de aprox. 0,65-0,70 m în SI, c.2-3. Groapa era marcată de resturi osteologice şi o piatră de dimensiuni apreciabile. Străpunge peretele locuinţei de suprafaţă L1, antrenând bucăţi de chirpici ars, fragmente ceramice şi material osteologic; atinge sterilul la ad. de 2,10 m faţă de nivelul actual, unde are un d de 1,70 m. În interiorul gropii, spre centru, a fost găsit un craniu, destul de bine conservat, la 1,80 m adâncime, fără nici un alt fel de inventar. Această descoperire se leagă tot de epoca dacică, ea încadrându-se în manifestările cu caracter spiritual comune lumii dacice, privind existenţa unui cult al craniilor. Exemplificăm cu o descoperire similară din arealul relativ învecinat, la Sighişoara-Wietenberg5. Discuţii mai nuanţate vor fi făcute în studiul ce va trata întregul material aparţinând epocii dacice, descoperit cu prilejul acestei săpături preventive6.
Un aspect important rezultat în urma cercetării arheologice efectuate pe proprietatea Sima Eugen este legat de depistarea resturilor unei locuinţe de suprafaţă, dat fiind faptul că precedentele săpături, efectuate în zona sitului la V de canalul colector, au scos în evidenţă doar locuirea în bordeie.
De reţinut şi lipsa locuirii vinčiene, fapt ce constituie un element ce permite o mai bună circumscriere a zonei sitului ocupată de comunităţile aparţinând culturii Vinča, faza clasică.
Precizăm ca importantă depistarea, atât în stratul a doilea, cât mai ales al treilea, a mai multor fragmente de vas-suport, în totalitate partea superioară a acestora, cu buza profilată, trasă în exterior, astfel că încadrarea tipologică nu ridică probleme.
Materialele arheologice aparţinând epocii dacice se încadrează în contextul general al ultimei sale faze de dezvoltare şi pot fi încadrate de pe la jumătatea sec. I a.Chr., şi pe parcursul veacului următor. Această semnalare se adaugă unei descoperiri de dată recentă (luna iulie 2006), anume a unui complex adâncit cu materiale tipice aparţinând epocii dacice, cu amplasarea în partea sudică a sitului. Cumulate, descoperirile de epocă dacică de la Lumea Nouă, aduc noi informaţii cu privire la locuirile dacice de pe Valea Ampoiului în general, şi de pe teritoriul municipiului Alba Iulia, în special, unde în ultima perioadă se conturează un nucleu tot mai închegat de locuire, ce gravita în jurul centrului politic, spiritual, economic şi militar de la Piatra Craivii-Apoulon.
Proprietatea Făt (Sp. VI/2006)
În stânga canalului colector, la 150 m distanţă de acesta. Suprafaţa în discuţie se află pe acelaşi lot de teren cu proprietatea Moldovan (poziţionată la 30 m E), unde a mai fost efectuată o săpătură de salvare în anul 2006 şi cu proprietatea Ampoiţan, unde a mai fost efectuată o săpătură de salvare în anul 2005. Accesul se realizează de pe calea Moţilor (şoseaua Alba Iulia-Zlatna), distanţa 205 m.
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 170 m, destinată construirii unei locuinţe unifamiliale.
S-a procedat la amplasarea unităţilor de cercetare în perimetrul afectat de viitoarea locuinţă, urmărindu-se sondarea zonei construibile. S-au trasat şi deschis SI-S III, cu dimensiunile: SI = 10 x 3 m, S II = 9 x 3 m, S III = 5 x 2 m. SI are 5 carouri (1-5, numerotate de la N la S) cu dimensiunile de 2 x 2 m, SII are 3 carouri (1-3, numerotate de la N la S) cu dimensiunile de 3 x 3 m, SIII are 2 carouri (1-2, numerotate de la E la V), cu dimensiunile de 2,5 x 2 m. Secţiunile SI-SII au fost dispuse paralel una faţă de alta şi orientate N-S; distanţa dintre SI şi SII este de 4 m. SIII a fost trasată perpendicular pe SII, la distanţă de 1 m.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea:
-0 -0,35 m - stratul vegetal, negru, fără materiale arheologice;
-0,35 m -0,70 (0,75) m strat negru, granulos, cu materiale aparţinând grupului Foeni şi forme de vase din repertoriul culturii Petreşti;
-0,80(0,95) m - sterilul arheologic, de culoare gălbui-maronie, lutos.
Dintre formele de vase considerate tipice culturii Petreşti, se remarcă fragmente de vase-suport, găsite atât în stratul de cultură (SII, c.3, 0,35-0,50 m; 0,50-0,7 m ), cât şi în complexele adâncite (SII, c.3, 0,90-1 m; 1,20-1,60 m). Dintre formele de castroane cu carena rotunjită, ce prefigurează carena petreşteană, amintim un castron de această formă, descoperit în SI, c.5, 0,40-0,60 m ad. Important este şi un castron ars în tehnica black-topped, cu decor lustruit în reţea, dispus pe fundul vasului, ce provine din SI, 0,60-0,80 m ad. Se adaugă ceramica neagră lustruită şi categoria black-topped. În stratul de cultură predomină ceramica de culoare portocalie, arsă oxidant, din categoria semifină, cu degresant nisipul cu bobul potrivit. Remarcăm o cupă cu postament, fragmentară, cu partea inferioară întreagă, arsă la portocaliu, decorată cu triunghiuri incizate umplute cu puncte, în forma unei picături.
Mai multe complexe adâncite, identificate în toate unităţile de cercetare, sunt suprapuse de stratul de cultură.
De la ad. de aprox. 1 m, în c.2, spre profilul de vest al secţiunii S III, s-a conturat groapa unui bordei, numerotat B1. Bordeiul a fost identificat parţial, are adâncimea maximă de 2,65 m. La golirea gropii bordeiului, au fost găsite bucăţi de chirpici, aspect ce indică posibilitatea existenţei unei structuri edificate probabil la partea superioară a bordeiului, ce în urma dezafectării, s-a prăbuşit în interiorul acestuia.
Şanţul (Şt. 1) s-a conturat în SIII, în c.1, la ad. de aprox. 1,10 m faţă de nivelul actual de călcare. Porneşte din stratul de cultură şi este vizibil cu claritate pe profilele de N şi S, fapt ce indică şi traiectul său. S-a putut constata că sterilul, de culoare galbenă, lutos, este amestecat cu pământ de culoare neagră. Este evident faptul că, după un timp relativ scurt, încă în timpul locuirii Foeni, şanţul a fost astupat. O posibilă explicaţie pentru acoperirea şanţului este extinderea locuirii spre V. În acest sens, un argument îl constituie identificarea gropii bordeiului B1, în c.2, spre profilul de V. Sanţul are o formă aproximativ dreptunghiulară la partea inferioară, o deschidere la partea superioară de 1,90 m şi atinge sterilul la ad. de 2,25 m faţă de nivelul actual de călcare.
În SI, în c.4-5, la ad. de 1,20 m şi în SII, în c.3, la ad. de 1,15 m s-a conturat câte un complex adâncit. Adâncimea este variabilă (1,50-1,80 m) faţă de nivelul actual de călcare. Admax, în SII, spre profilul de E, este de 2,90 m. O ipoteză de lucru este că făceau parte dintr-un singur complex de tip adâncit, (numerotat C1) situaţie în care dimensiunea estimată este de 10 m pe latura mare. Putem aduce în discuţie şi posibilitatea existenţei a două bordeie, puţin locuite şi părăsite fără a fi incendiate, ulterior dezafectării captând o altă destinaţie.
În materialul special descoperit în această săpătura se includ o serie de artefacte arheologice: statuetă antropomorfă, descoperită în stratul de cultură, în S I, în caroul 5, la 0,80 m adâncime, în profilul sudic. Are urechile perforate, ce indică, alături de forma sa, că este posibil să fi fost utilizată şi ca amuletă, atârnată de gât, prin intermediul unei fibre vegetale. Piesa este întreagă, este confecţionată din lut ars, de culoare portocalie şi are modelate părţile componente ale feţei. Au mai fost găsite două statuete zoomorfe păstrate în stare fragmentară (S I/C1, -1,20 m; S II, caroul 3, -0,50 m), ce se înscriu în canoanele de modelare a plasticii în lut cunoscute şi în cadrul culturii Petreşti.
În SIII, în c.1, spre profilul estic, a fost găsit un vas miniatural, întreg, cu dgură de aprox. 2 cm. Interesant de remarcat este faptul că modelajul respectă întru totul tipologia vaselor neolitice, având forma unui castron bitronconic.
În SII, c.3, din stratul de cultură (-0,50-0,70 m) provine un fragment de castron bitronconic cu toartă-bandă plată de formă dreptunghiulară, dispusă pe buză, element caracteristic grupului Foeni.
În acest moment, informaţiile relevate sunt importante pentru a stabili dinamica locuirii în această parte a aşezării. Şanţul identificat cu claritate în SIII, deşi surprins pe o mică distanţă, prin traiectul său (N-S), poate marca, la un moment dat, limita de V a locuirii neolitice. Faptul că şanţul a fost umplut şi acoperit cu pământ, în vremea locuirii Foeni, iar în imediata apropiere, spre profilul de V, s-a conturat groapa unui bordei cu materiale similare, conduce la acreditarea ideii că aşezarea s-a extins spre V (spre actuala şosea Alba Iulia-Zlatna).
Proprietatea Suciu(Sp. VII/2006)
La 25 m de canalul colector, dezafectat în prezent, în dreapta acestuia şi în stânga drumului de acces de la Bazinul Olimpic la Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Suprafaţa în discuţie se află pe acelaşi lot de teren cu proprietatea Mariş, la distanţă de 80 m, unde au mai fost efectuată o săpătură de salvare în anul 2003.
Obiectivul cercetării l-a constituit descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 120 m, destinată proiectului “construcţie locuinţă”.
S-a procedat la amplasarea unităţilor de cercetare în perimetrul afectat de viitoarea locuinţă, urmărindu-se sondarea zonei construibile. S-au trasat si deschis SI-SII, cu dimensiunile de 10 x 3 m. Secţiunile au fost dispuse paralel una faţă de alta, orientate E-V; distanţa dintre SI şi SII este de 2,5 m.
Stratigrafia:
0 -0,25 (0,30) m - stratul vegetal, fără materiale arheologice;
-0,25 (0,30) m -0,65 (0,70) m strat negru, granulos;
-0,70 m - sterilul arheologic, de culoare gălbuie, lutos. Pe fundul complexelor adâncite, sterilul este nisipos, pe alocuri cu concreţiuni calcaroase.
În SII, complexele adâncite se conturează în steril, la aprox. 0,70 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Principalele complexe sunt bordeiul B1, descoperit în c.5 şi cpl. C1, identificat în c.1-2. Cpl C1 are o formă aparte, aproximativ ovală, cu capătul dinspre profilul sudic rotunjit, unde are deschiderea de 1,25 m, iar spre profilul de N se constată o lărgire până la 2,60 m; complexul se îngustează treptat spre fund, unde are o deschidere de 0,40 m. A fost surprins pe o lungime de 3,25 m, cum însă în profilul de S din S I nu a mai fost identificat, se poate afirma cu certitudine că lungimea nu depăşea 5,5 m. Admax este de 1,80 m. Din inventarul complexului, puţin numeros, aducem în discuţie două fragmente de vas-suport (-0,70-0,90 m), dintre care unul prezintă pe buză 5 linii subţiri incizate. Există argumente pentru a considera cpl. C1 un şanţ de mici dimensiuni, cu o utilizare scurtă şi care după dezafectare a suferit reamenajări, cum sugerează deschiderea amplă surprinsă pe profilul nordic.
În SII, c.5, s-a conturat şi a fost golită groapa bordeiului B1. Aceasta a fost identificată parţial (1,80 x 1,40 m), şi are admax de 2,05 m faţă de nivelul actual de călcare. Reţine atenţia din inventarul acestuia un castron cu umărul uşor arcuit, de formă semisferică, ars în tehnica black-topped şi lustruit, dar şi fragmente ceramice cu decor constând din incizii scurte, dispuse în şiruri succesive.
În SI, în carourile 1-3, de la adâncimea de aprox. 1,00 m, s-a conturat un complex, iar în c.4-5, mai multe gropi, de formă circulară şi de dimensiuni variabile. La finalul săpăturii, în acest stadiu al cercetărilor, nu se poate preciza cu claritate atribuirea funcţională a complexului adâncit C1. Are adâncimea maximă de 2,15 m, şi în interiorul şi la extremitatea vestică au fost golite mai multe gropi (G1-G4). Pe profilul de N, a fost surprins un strat consistent de arsură de culoare cărămizie. Nu credem că putem vorbi de un bordei, pentru că o eventuală groapă nu s-a conturat nici în grundriss, nici pe profile. În c.4-5, sterilul a fost atins la ad. de 1,60 m şi au fost golite mai multe gropi (G5-G11).
În stratul de cultură, cu o grosime variabilă de aprox. 0,40 m, caracteristică este ceramica de culoare portocalie, arsă oxidant, predominant uzuală şi semifină, între care se remarcă forme de castroane bitronconice; la puţine fragmente s-a observat decor incizat, de tradiţie turdăşeană. Ceramica neagră şi ceramica black-topped a fost recoltată cu precădere din complexele adâncite, aşadar provine din bordeiul B1 şi C1 din S II, dar şi din complexul C1 din S I. În comparaţie cu cercetările efectuate în alte puncte ale aşezării, speciile ceramice enumerate mai sus au fost găsite în cantităţi mai reduse.
Din analiza materialului ceramic, putem concluziona că săpătura practicată pe proprietatea Suciu Ioan oferă o secvenţă de locuire a sitului de la Lumea Nouă, în care elementele de cultură materială caracteristice grupului Foeni încep să se transforme, în cadrul procesului de evoluţie spre cultura Petreşti.
Ca şi în precedentele săpături, efectuate în zona C, s-a scos în evidenţă locuirea în bordeie. De reţinut şi lipsa ceramicii vinčiene, fapt ce constituie un element ce vine în sprijinul unei mai bune cunoaşteri a dinamicii ocupării în timp a sitului. Astfel, la momentul actual al cercetării, se poate trasa limita vestică a locuirii vinčiene clasice (faza B) în aşezarea de la Lumea Nouă.
În prezent, în urma amplificării săpăturilor arheologice şi a dispunerii unităţilor de cercetare în diferite puncte ale sitului - în virtutea solicitărilor venite de la beneficiari pentru executarea şantierelor de salvare - cunoaştem faptul că întinderea aşezării neolitice şi eneolitice de la Alba Iulia - Lumea Nouă depăşeşte 40 ha. Doar limita de N (NV) a sitului nu beneficiază până la momentul de faţă de o poziţionare exactă.
Aşezarea, din punct de vedere arheologic şi topografic se împarte în: Zona I/sectorul A (în partea de NV a fermei) şi Zona II/sectorul B (în partea de SE a fermei). Se adăuga şi Zona III/sectorul C, recent identificată şi pusă în valoare, spre vest, în imediata apropiere a canalului colector şi la stânga acestuia, în direcţia şoselei Alba Iulia-Zlatna.
Cercetările arheologice cu caracter preventiv efectuate în anul 2006 pe cuprinsul aşezării de la Lumea Nouă, aduc importante completări datelor cunoscute până în prezent, confirmă şi extind concluziile preliminare trase în urma săpaturilor din anul 2005 şi oferă o mai bună înţelegere a materialelor şi încadrarea lor cultural-cronologică mai sigură7.
Semnalarea unei locuiri aparţinând grupului Foeni s-a bazat pe documentarea unui bogat şi reprezentativ material arheologic8. În fond, ceramica grupului Foeni a fost scoasă la suprafaţă încă din săpăturile vechi de la Lumea Nouă, însă a fost pusă în evidenţă doar în ultimul timp9.
În zona C, prin cercetările din 2005-2006, au fost identificate mai multe complexe adâncite de tip bordei, cu materiale arheologice ce se încadrează în repertoriul de forme şi decor tipic grupului Foeni10. Până la prelucrarea şi publicarea integrală a materialelor, cu titlu informativ precizăm faptul că, între materialul arheologic extrem de bogat şi interesant, din nivelurile inferioare, cât şi din complexe închise, se remarcă vasele-suport, dar şi castroanele cu umăr rotunjit, ce prefigurează carena tipică castronului petreştean. Alături de aceste forme, într-un procentaj net superior, ceramică neagră şi black-topped, vase ornamentate cu decoruri lustruite, crestături pe buză şi umăr, toarta-bandă plată dreptunghiulară sau trapezoidală, dispusă pe buză, butoni ornamentali, ceramică pictată cu vişiniu “în căpriori”, atribute ale culturii materiale aparţinând comunităţilor Foeni. De reţinut faptul că ceramica neagră, lustruită, precum şi specia black-topped, categorii ceramice ce abundă în stratul inferior, precum şi în complexele închise, devin tot mai rare în stratul superior. Se confirmă în acest fel mai vechile observaţii efectuate de către I. Berciu la Lumea Nouă11.
Stratul de cultură, care suprapune - după caz - locuinţele şi complexele adâncite sau al doilea strat de cultură, conţine materiale ceramice, între care se individualizează din nou vasele-suport. De remarcat - în privinţa tehnicii de confecţionare a vaselor-suport - faptul că în nivelul inferior şi în complexele adâncite, piesele descoperite sunt angobate cu o culoare roşie-vişinie, puternic lustruite, pastă fină şi ardere foarte bună, oxidantă, în timp ce la fragmentele de suport recoltate din stratul superior se observă că tradiţia angobării şi lustruirii se pierde, se acordă o atenţie mai scăzuta finisării, pasta este portocalie şi degresantul este nisipul cu bobul potrivit. Acest aspect poate constitui un indiciu în plus pentru o evoluţie locală a acestei categorii ceramice. Mai semnalăm o surprinzătoare varietate tipologică a vaselor-suport, în privinţa confecţionării buzei de la partea superioară.
Ceramica este în general de bună factură, ceramica neagră şi ceramica black-topped a fost găsită în cantităţi însemnate. Efectul cromatic black-topped a fost obţinut în urma arderii controlate, cel mai probabil prin dispunerea vasului în spaţiul de ardere cu gura în jos şi acoperirii părţii superioare a corpului cu cenuşă sau/şi jar, astfel încât se obţine invariabil o culoare neagră de la umăr spre buză, în timp ce partea inferioară a vasului, spre fund, este de culoare gălbui-roşiatică, portocalie, în urma arderii oxidante. Precizăm faptul că tipologic, există diferenţe clare la categoria black-topped aparţinând vaselor Foeni, comparativ cu aceeaşi categorie a culturii Vinča12.
Formele cel mai des întâlnite sunt de oale, străchini şi castroane tronconice şi bitronconice, vase semisferice, vase-suport, castroane carenate, cu carena largă, rotunjită, în diferite variante şi dimensiuni. Au fost descoperite mai multe profile întregi de vase ceramice, fapt ce va permite restaurarea acestora. Până la momentul actual, numărul de profile întregi, ce se încadrează în repertoriul de forme Foeni, recoltate cu precădere din complexe închise, se apropie de 40.
Prin analiza comparativă cu materialele Foeni, provenite din situl eponim, putem conchide că ceramica arondată grupului Foeni de la Lumea Nouă ne prezintă o comunitate în transformare. Analiza tipologico-stilistică, coroborată cu observaţiile stratigrafice repetate, se dovedesc de o mare importanţă, în încercarea de a explica fenomenul genezei culturii Petreşti. Credem, în acest moment, că situl de la Lumea Nouă reprezintă una dintre aşezările-cheie, ce pot contribui substanţial la lămurirea acestei problematici.
Stratigrafia pe orizontală a permis înregistrarea unor date importante privind dinamica locuirii Foeni la Lumea Nouă, cum ar fi distanţele dintre bordeie sau dimensiunea acestora.
Atrage atenţia descoperirea unui număr de fragmente ceramice decorate cu ornamente incizate de factură turdăşeană, în complexe închise Foeni. Ceramica este confecţionată dintr-o pastă de foarte bună calitate, arsă la portocaliu, în majoritatea cazurilor lustruirea este puternică. Pare posibil şi probabil un contact cu comunităţile turdăşene, bine documentate arheologic pe valea Mureşului mijlociu şi preluarea unor tradiţii în decorarea ceramicii de către purtătorii grupului Foeni.
Semnele incizate de pe fundul vaselor, prin frecvenţa apariţiei şi semnificaţia lor, exemplifică un anumit aspect de viaţă spirituală.
Materialele ceramice cu ornamente de tip Precucuteni descoperite în această campanie se adaugă celor găsite în anii 1961-1963, 1976 şi în 2005 (două fragmente decorate cu “dinţi de lup”) şi întregesc catalogul de piese ceramice ce se arondează acestui mediu cultural, cunoscute în cadrul aşezărilor neolitice din Transilvania (Precucuteni I/II). Se constată, în directă legătura cu amplificarea săpăturilor, o înmulţire considerabilă a acestui tip de descoperiri, fapt ce ne face să ne punem întrebarea dacă mai putem vorbi doar de importuri Precucuteni. Nu excludem posibilitatea ca ornamentele tipice purtătorilor acestei culturi să fie preluate şi utilizate în decorarea ceramicii de comunităţi aparţinând altor culturi, în baza unor schimburi şi influenţe posibile la paliere cronologice apropiate.
Ceramica pictată cu vişiniu, pe fond portocaliu deschis, cu motive constând în principal din benzi de linii, dispuse în motive unghiulare şi “căpriori”, lustruită, este cunoscută încă din primele săpături de la Lumea Nouă13. Ulterior a fost depistată în nivelul cu materiale Foeni în anul 2005 (Sp. III/Colda), iar în campania din 2006, această categorie ceramică a fost descoperită din nou, confirmându-se cu această ocazie şi poziţia stratigrafică în care apare acest tip de decor pictat.
Lipsa ceramicii pictate de tip “Lumea Nouă” din săpăturile practicate în 2006, apare ca un aspect firesc, dacă ne gândim că în campania din acest an nu au fost surprinse depuneri arheologice ce să se dateze în faza Vinča B. Astfel, prin cercetările efectuate în zona C, s-a evidenţiat faptul că locuirea Foeni este cea mai timpurie, fapt ce dovedeşte că aceste comunităţi au preferat să se aşeze şi să-şi edifice locuinţe de tip adâncit (bordeie) precum şi de suprafaţă, în zone care nu au mai fost locuite, ducând astfel la extinderea aşezării, în cazul de faţă, cu precădere spre V.