Afrimeşti | Comuna: Bârla | Judeţ: Argeş | Punct: Castellum B | Anul: 1995
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Săpăturile arheologice de la Urluieni, jud. Argeş
Anul cercetarii:
1995
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 14478.05 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Bârla
Localitate:
Afrimeşti
Punct:
Castellum B
Toponim:
La Cetate; La Urloaie
Localizare:
| 14478.05 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bogdan Cătăniciu | Ioana | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările de la Urluieni din 1995, fuseseră programate a se desfăşura în castellum A, de pământ şi lemn, cu scopul de a obţine elementele de datare pentru momentul de construire al acestuia şi pentru a obţine datele principale privind fazele lui de existenţă. Din păcate, deşi s-au făcut demersurile necesare, ca în temeiul Legii 18 să se creeze domeniul public şi pe aria pe care se află acest castellum, pământul a fost împărţit ţăranilor şi este cultivat cu porumb, aşa încât nu am putut efectua cercetarea programată.
Ca urmare, am schimbat programul şi am reluat săpăturile în zonă, unde după toate probabilităţile se află praetorium. S-a început cercetarea unei suprafeţe de 30 x 7 m, dat fiind că numai săpăturile în suprafaţă pot determina urmele zidurilor scoase, de cele mai multe ori, până la ultima cărămidă. O monedă bulgărească, emisă în 1870, ar putea fi un indiciu pentru epoca în care s-a început spolierea celei mai mari părţi a zidurilor.
Cercetarea nu este încheiată, remarcându-se marea cantitate de material arheologic, fibule, monede, vârfuri de săgeţi şi două mortaria, unul de granit (crăpată în antichitate şi prins într-o bandă de fier şi celălalt din marmoră. Cele două mortaria au fost puse unul într-altul şi aşezate răsturnat, cu faţa în jos.
Cercetarea va continua în campania viitoare, extinzându-se până la zidul de incintă pe latura de vest şi pentru a identifica planul construcţiei, care se poate bănui ca fiind destul de complicat.