Adamclisi | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate (Tropaeum Traiani) | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Cetate;
Cod RAN:
| 60892.08 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Adamclisi
Localitate:
Adamclisi
Punct:
Cetate (Tropaeum Traiani)
Sector:
Sector C
Localizare:
| 60892.08 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lascu | Marius | participant | Instiuție Nedefinită |
| Barnea | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Şova | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
În perioada 03-30 septembrie s-au desfăşurat lucrările de specialitate la şantierul arheologic Tropaeum Traiani (com. Adamclisi, jud. Constanţa), în cartierul de sud, sectorul Constanţa. Finanţarea săpăturilor arheologice a aparţinut în exclusivitate Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Scopul îl reprezintă identificarea de noi date privind planimetria acestui cartier şi reliefarea unor noi detalii constructive şi arhitecturale ale clădirii de tip domus. O parte din activităţi au fost dedicate finalizării cercetării unor complexe descoperite în cursul campaniei din 2018 şi a înregistrării tuturor datelor de interes arheologic. De asemenea, au fost desfiinţaţi un număr de cinci martori (fiecare cu dimensiunile de 15 x 2 m) pentru recoltarea de material arheologic şi surprinderea mai bună a planimetriei clădirii. În acest fel a fost reperată în zona secţiunilor 11 şi 12 o altă intrare interioară a casei, cu o lăţime de 0, 94 m, ca şi identificarea şi marcarea unei noi camere interioare aflată pe latura de sud a casei.
De asemenea, eliminarea martorilor a permis identificarea laturii de vest a clădirii pe o lungime de 10 m, fiind păstrate 3 asize şi fiind construită în sistemul opus mixtum. Aceasta este formată cu precădere din blocuri relativ mari de piatră (dar şi mijlocii), bine ecarisate şi aşezate pe asize aproximativ liniar. Cercetarea nu a trecut dincolo de nivelul de călcare din secolul VI p.Chr., fără a se coborî spre fundaţia sa propriu-zisă. De asemenea, s-a conturat o nouă cameră lipită de zidul de interior păstrat pe mai multe asize şi construit tot în sistem opus mixtum. În interiorul ei a fost descoperit un prim fragment de bază de coloană in situ, cu un diametru maxim de 0,38 m şi o înălţime de 0,33 m. A doua bază are o grosime de 0,60 x 0,45 m şi o înălţime de 0,25 m.
Între această cameră şi sala mare menţionată a apărut o nouă intrare lată de 0,94 m, marginile zidurilor ce o mărginesc având o grosime de 0,78/0,80 m. Aceasta este alipită zidului atrium-ului, fiind realizată ulterior intrării de pe latura sa sudică. Cele două ziduri care mărginesc intrarea sunt realizate din fragmente de piatră mijlocii şi mici. Cel dinspre atrium păstrează blocuri mici şi mijlocii de pământ legate cu pământ. A doua latură, dinspre sud, prezintă tot blocuri mai mici sau mijlocii, legate cu pământ. Realizarea respectivelor ziduri într-o fază târzie de recompartimentare este trădată şi de apariţia din loc în loc a unor lipituri rudimentare a lor cu chirpici. Latura de est a camerei prezintă între cinci şi şapte asize, între asizele 2 şi 3 fiind introduse cărămizi care creează ansamblul unui opus mixtum. Adâncimea ariei cercetate prin eliminarea celor doi martori este spre sud-est de 1,15 m, în zona centrală de 1,35 m, iar în capătul de sud de 1,05 m. Zona se caracterizează prin identificare unui amplu strat de arsură, pământul având o intensă culoare roşie. În interiorul acesteia au fost găsite numeroase resturi de sticlă topită, fapt care reflectă temperatură foarte ridicată a incendiului desfăşurat. De asemenea, au fost recoltate şi numeroase bucăţi de chirpici mari, de multe ori lângă sau chiar pe zidurile prezente.
Prin eliminarea martorilor dintre Secţiunile 19 şi 20 am putut avea o imagine de ansamblu mult mai clară pentru zona aflată spre nord-vestul clădirii. Reţinem şi apariţia către nord, înainte de latura propriu-zisă de nord, a unui zid masiv (ca un posibil pridvor), lung de 7,60 m şi lat de 0,70/0,80 m, păstrat pe cinci asize, având 1,20 m înălţime. Latura de nord a pridvorului cuprinde cinci asize, orânduite foarte bine, realizate în tehnica opus mixtum. Bucăţile de cărămidă sunt prezente în partea inferioară a laturii de nord. Zidul se închide în cele două capete de est în profilul de sud, fiind ca o posibilă închidere prealabilă a structurii interioare a edificiului. Partea de est a pridvorului pare a fi o faza diferită cronologică de construcţie faţă de restul zidului, ulterioară întrucât aceasta nu are fundaţie, păstrându-se doar o asiză care este aşezată direct pe pământ. De asemenea, aceasta păstrează trei sau patru asize. Într-una din acestea se remarcă prezenţa unui rest de prag de uşă (spolia), de la care se mai păstrează gaura batantei (D maxim de 0,08 m), iar şănţuirea are dimensiunile de 0,25 x 0,05 m. Partea de vest a pridvorului conţine pietre de dimensiuni mijlocii şi mici legate cu pământ, păstrându-se chiar opt sau nouă asize. Din loc în loc apar cărămizi dispuse neuniform.
Cercetările din anul 2012, din secţiunea 17, ne-au relevat câteva date constructive posibile ale aceluiaşi edificiu. Au apărut alte amenajări interioare, sub forma a două camere (α şi β), pe partea de nord. Ultimele cercetări ne-au relevat mai multe informaţii. Astfel, între camerele α şi β a apărut o mică trecere cu prag, cu lungime de 1,20 m şi o lăţime de 0,60 m. Cele două camere şi-au dezvăluit noi detalii constructive. Între cele două se remarcă un zid realizat din blocuri de piatră, legate cu pământ, dispus paralel cu latura de vest a edificiului. Acesta a fost surprins, până în acest moment pe o lungime de 10,60 m, având o grosime de 0,70/0,80 m. Camera β are o lungime de aproximativ 4,75 m şi o lăţime de aproximativ 3 m în colţul de sud-est şi 2,50 în colţul de nord-est. Aproximativ în centrul acestei camere a apărut şi o bază de coloană, probabil in situ cu un diametru de 0,35 m. Zidul său de nord nu închide perfect camera spre vest, lăsând un mic probabil spaţiu de trecere de aproape 1 m. Acesta are o grosime de 0,60 m şi este format tot din blocuri mici de piatră legate cu pământ. Dincolo de această cameră, spre nord, a fost descoperită o altă amenajare care pare să delimiteze un alt spaţiu (cameră?) care pare realizat într-o fază târzie de recompartimentare (care porneşte în S 20 şi se termină în S 21). Camera α pare să continue atât spre nord, cât şi spre vest, fiind imposibilă în acest stadiu al cercetărilor să-i cunoaştem respectiva suprafaţă. Adâncimea maximă atinsă în ea este, în colţul de sud-vest de 1,05 m. În general, structurile de zid constructive menţionate în această zonă sunt formate din pietre de dimensiuni mijlocii şi mici. S-au păstrat rar trei asize, majoritar două asize. Din loc în loc au fost descoperite şi bucăţi de chirpici.
De asemenea, curăţarea laturii de nord a edificiului şi eliminarea martorului aflat între S 21 şi S 22 a creat posibilitatea punctării mai atente a unor detalii constructive, şi de ce nu, cronologică. În structura zidului, spre nord, s-au evidenţiat în structura sa o coloană cu diametrul de 0,85 m, un fus de coloană în poziţie secundară şi un al treilea, posibil in situ, aşezat vertical pe o bază de coloană. De asemenea, aceeaşi activitate ne-a permis să scoatem în evidenţă câteva praguri sau plăci dreptunghiulare aflate pe latura de nord a edificiului, dispuse perpendicular pe aceasta, spre nord, legate cu mortar.
Singura secţiune nouă deschisă în acest an este cea cu numărul 24. Ea a fost realizată pe latura de vest a edificiului, având dimensiunile de 10 x 3 m. Adâncimea maximă la care s-a ajuns în colţul de sud-vest a fost de 1 m, în cel de nord-vest de 0,90 m, în cel de sud-est de 1,30 m, iar în cel de nord-est de 1 m. Lângă profilul de est a fost descoperită latura de vest a edificiului pe aproximativ nouă metri în lungime, având o lăţime de 0,75 m. Zidul are o înălţime de aproximativ 0,95 m, având şase sau şapte asize unde s-au folosit bucăţi de piatră mijlocie legate cu pământ. Rar, între asize, apar fragmente de cărămidă dispuse liniar. În general se poate observa faptul că pietrele sunt dispuse liniar, chiar îngrijit. În interiorul secţiunii ne-am oprit pe un nivel de pământ galben bătătorit, care pare să aparţină unei posibile camere realizate în perioadă târzie între acest edificiu şi altul aflat spre vest, şi care a blocat spaţiul de trecere dintre cele două. Lângă latura de vest, spre centrul secţiunii, a fost descoperită o bază de coloană de calcar cu diametrul de 0,46 m, coloana având un diametru de 0,30 m. De asemenea, spre nord, dincolo de zidul care se adosează laturii de vest a edificiului, au apărut patru trepte în coborâre cu dimensiunile de 0,50 x 0,38 m; 0,30 x 0,20 m; 0,25 x 0,16 m şi 0,16 x 0,20 m. Dincolo de acestea mai apare o dală mare (poate o treaptă spre vest cu dimensiunile de 0,50 x 0,40 m).
Nu în ultimul rând a fost finalizat capătul de nord al secţiunii S 23 (cu dimensiunile de 10 x 3 m), unde s-a ajuns la o adâncime de - 1,30 m. Ca observaţie generală menţionăm descoperirea a numeroase elemente ale acoperişului clădirii sub forma ţiglelor de dimensiuni dreptunghiulare mari, olane, multe fragmente de lipitură (chirpici) de la etajul superior etc.
În cursul săpăturilor arheologice din luna septembrie din sector a fost strâns un lot consistent de material ceramic (în special fragmente de amfore, ulcioare şi opaiţe), material vitric (de la vase de mici dimensiuni, inclusiv un unguentarium întreg, numeroase fragmente de la geamurile clădirii), monede (peste 45 exemplare din secolele I-VI p.Chr.), catarame, cuie/piroane de la piesele constructive ale edificiului etc.