Adamclisi | Comuna: Adamclisi | Judeţ: Constanța | Punct: Sector C (cartier de S) | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani. Sector C (cartier de S)
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate;
Cod RAN:
| 60892.08 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ADAMCLISI
Localitate:
ADAMCLISI
Punct:
Sector C (cartier de S)
Sector:
NULL
Toponim:
Tropaeum Traiani
Localizare:
| 60892.08 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Talmaţchi | Gabriel | responsabil sector | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lascu | Marius | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Şova | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Cealera | Cristian | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Finanţarea săpăturilor arheologice a aparţinut în exclusivitate Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Scopul îl reprezintă identificarea de noi date privind planimetria acestui cartier şi reliefarea unor noi detalii constructive şi arhitecturale ale clădirii de tip domus. O parte din activităţi au fost dedicate finalizări cercetării unor complexe descoperite în cursul campaniei din 2018 şi a înregistrării tuturor datelor de interes arheologic. Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost deschise două noi secțiuni S 27 și S 28, poziționate perpendicular vest-est pe axul central al clădirii amintite de tip domus descoperită în cursul a mai multe campanii în urmă. S 27 a avut dimensiunile de 20 x 3 metri, fiind poziționată spre nordul clădirii menționate. S 28 a fost trasată la sud de edificiu, având dimensiunile de 15 x 3 m. S 27 ne-a relevat câteva noi detalii constructive ale edificiului de tip domus. Este posibil ca latura magistrală de nord a sa să fi fost descoperită, după ce anul trecut am avut doar câteva indicii provenind din profilul de nord a S 26 care ne-au sugerat acest lucru. Astfel aceasta fost surprinsă pe o lungime de aproximativ 10 m, cu o lățime de 0,90 m și cu o înălțime de 1,10 m, având o mică abatere de la perpendiculara pe cardo, pe direcția vest-est. Adâncimea secțiunii este în colțul de sud-vest de – 1,13 m, iar în cel de sud-est de 0,70, având în vedere identificarea în acel colț a unui paviment interior, corespunzător unei podele ale unei noi camere din colțul de nord-est al edificiului, păstrată majoritar în martorul situat între S 26 și S 27. Adâncimea maximă este surprinsă în partea centrală a secțiunii, fiind de 1,30 m. Trei dale cu dimensiuni variate de piatră au fost identificate din paviment, frumos fățuite și dispuse ordonat, orientate pe direcția est-vest, cu lungimea variabilă de 0,60-0,70 m. În această latură de nord a fost descoperită o intrare cu o lungime de 0,80 metri, plus o piatră fasonată (cu lungimea de 1,07 m și lățimea la capete de 0,40-0,60 m), deplasată spre est, împinsă din fața intrării, care reprezenta pragul antic de călcare spre un nivel de călcare aflat în afara edificiului. Nivelul de călcare (cu o grosime de 0,08 m) apare sub forma unui pământ de culoare galbenă, compact spre dur, care pe alocuri păstrează și câteva urme de mortar. În structura actuală a zidului din cea originală, care reprezintă posibila latură de nord, au mai fost surprinse arheologic 9 asize, compuse din pietre de dimensiuni mijlocii, întrerupte între rândul trei și patru de un rând aproape complet de cărămizi (în tehnica opus mixtum, specifică secolului al IV-lea p.Chr.). Se păstrează ca la restul zidurilor exterioare și interioare ale edificiului descoperite până în prezent folosirea ca liant de legătură a pământului. În capătul de vest al secțiunii a fost descoperit și un posibil canal de scurgere colector al apei din clădire, adosat laturii de nord. Apărut în ultima zi de cercetări arheologice nu ne-a permis încă surprinderea unor date mai clare, fiind de notat doar construirea sa ușor arcuită spre nord-vest și faptul că a fost demantelat spre capătul exterior. Bucățile de piatră care îl delimitează au dimensiunile de 0,16 x 0,61 m, 0,14 x 0,50 m, 0,16 x 0,45 m etc., iar lungimea acestuia păstrată este de aproximativ 2 m. Adâncimea pe profilul de sud al secțiunii unde a fost identificat respectivul canal este de – 1,00 m. Pe latura de vest s-a realizat un sondaj arheologic (de 8 x 1,5 m) pentru a se elimina o cantitate apreciabilă de pământ depozitată și rămasă de la o serie de săpături practicate la la vest de edificiul tip domus în anii 70 ai secolului XX (1969-1970), deși este foarte posibil ca tot aici să fi fost deversat pământ și de la altele desfășurate în anii 80. Tot foarte foarte posibil, ca urmare a unor intervenții din perioada medievală, modernă și chiar contemporană, să se fi acționat în zonă pentru extragerea de piatră pentru vânzarea sa sau pentru realizarea de construcții de către locuitorii din sat. În anii trecuți a fost descoperită la baza unui zid antic o monedă de la începutul anilor 60 de 3 lei, ceea ce ne-a întărit și mai mult banuielile noastre informate, având în vedere unele situații întâlnite din anii 2000 până astăzi în cursul săpăturilor arheologice din sectorul cartierului sudic. Stratul consistent de pământ depus a avut o lungime de aproximativ 15 metri lungime, 4-5 m lățime și o adâncime variabilă de 0,40-1,20 metri. Depunerea sa aici se datorează probabil dorinței de a umple o serie de cavități create de intervențiile amintite. Eliminarea pământului a fost finalizată cu prilejul acestei campanii, primele eforturi în acest sens începând, etapizat, în urma cu mai mult de un deceniu, pe măsură ce săpătura s-a extins cu secțiuni perpendiculare dispuse pe lungimea acestui amplu nivel de depunere. Deși golit de materiale ceramice și litice, el a deținut numeroase monede datate în special în secolele IV-V p.Chr. și o serie de obiecte catalogate în bibliografia ultimului deceniu ca small finds, datate în epocă romană și romană târzie. Deși parțial fragmentare, atât monedele, cât și piesele amintite contribuie la repertorirea tuturor vestigiilor specifice lumii antice de la Tropaeum Traiani, cu privire specială asupra celor din cartierul de sud al orașului. Săpătura arheologică din acest sondaj, orientat nord-sud, a permis descoperirea unei porțiuni din latura de est a altei clădirii dispusă relativ paralel cu cea de vest a celei de tip domus (pe o lungime de 8 m). S-au mai păstrat 4 asize originale formate din blocuri de piatră medii și mari de formă dreptunghiulară, împănate pentru realizarea unei solidități necesare, aleatoriu, cu fragmente de cărămizi. Ultima asiză de sus are blocuri relativ mari în componență. Acest zid este deviat ușor pe direcția sud-vest, astfel că diferența între acesta și latura vestică amintită este importantă, creând un loc de trecere sub forma unei stradele surprinsă spre sud cu o lățime de 1,60 m și o lățime spre nord de 0,90 m. Această latură de est al altui edificiu se închide cu un alt zid care este orientat vest-est, surprins pe o lungime de 2,45 m, deja reperat într-o campanie anterioară de pe la mijlocul deceniului trecut. Stradela menționată prezintă la bază un nivel dur de călcare, gros de 0,06 m, sub forma unui pământ de culoare galbenă bătătorit și câteva resturi de la un fost dalaj montat deasupra, foarte afectat, ce pare păstrat pe alocuri in situ. Zona cu fostul dalaj păstrat aleatoriu are o lungime de 1,20 m și o lățime de 0,30-0,40 m lățime, pe direcția sud-nord. Aceeași îngustare a spațiului de trecere dintre clădiri, doar către un capăt, am mai întâlnit-o și în S 10, pe direcția est-vest, între latura de sud a edificiului de tip domus și cea de nord a următorului edificiu descoperit către incinta de sud-vest a cetății Tropaeum Traiani, de care ne vom ocupa în anii ce urmează, fiind unul din obiectivele centrale avute în vedere. După cum am amintit deja, s-a continuat cercetarea și la sud de edificiul de tip domus, prin deschiderea unui nou perimetru de lucru, S 28, alături de vechea secțiune S 10. S 10, orientată est-vest, a prezentat în campaniile anteriore, în capătul de răsărit, o zonă cu gunoi menajer, printre care și fragmente ceramice medieval-timpurii, de mici dimensiuni, și artefacte din bronz. Deoarece materialele medieval-timpurii sunt sporadice în interiorul fortificației, s-a revenit asupra zonei pentru a se verifica dacă ea conservă și alte elemente specifice perioadei. În partea de est a secțiunii, sub zona cu groapă, a fost observată o podea din lut galben, cu grosimea de 4 – 4,2 cm, care se păstra sub forma unor lentile de dimensiuni diferite, patru găuri de pari și amprenta unei vetre. Pe podea au fost descoperite patru monede, follesi bătuți în timpul lui Vasile al II-lea, după anul 1020 p.Chr. Două exemplare au fost găsite întâmplător în colțul de sud-est al S 10, celelalte două au apărut în timpul cercetării arheologice, la -1.30/1,35 m, la 4,20 m, respectiv 4,50 m de limita de est, lângă latura de sud a edificiului de tip domus. Cumularea acestor elemente și dispunerea lor ne determină să presupunem că aici a existat un complex de locuit, a cărui suprafață a fost adaptată terenului și a cărui structură includea părți de la construcțiile deja existente. Definitivarea situației reprezintă un obiectiv al viitoarei campanii. S 28 se află la 1,5 m S de S 10 și este orientată est-vest. De pe suprafața ei au fost colectate materiale ceramice aparținând perioadei romane târzii, două monede, o bilă de praștie și material osteologic. Adâncimea maximă până la care a fost excavată este -0,30 m. În general, în suprafețele cercetate în cursul campaniei din anul 2021 au fost descoperite numeroase obiecte arheologice fragmentare și întregi. Sunt piese de vestimentație civile și militare, câteva zeci de monede izolate de bronz (din secolele IV-VI p.Chr., X-XI p.Chr., otomane și chiar moderne. De asemenea, a fost descoperit un bogat material ceramic, sub formă fragmentară de amfore, ulcioare, opaițe, castroane, farfurii etc. Nu în ultimul rând reținem și un lot bogat de fragmente de sticlă, cele mai multe provenind de la picioare de pahare din epocă romano-bizantină.