.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Acâş | Judeţ: Satu Mare | Punct: Biserica Reformată | Anul: 2005

Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 136722.01 |
Județ:
Satu Mare
Unitate administrativă:
Acâş
Localitate:
Acâş
Punct:
Biserica Reformată
Localizare:
| 136722.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Stanciu Ioan responsabil Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Szőcs Péter Levente participant Muzeul Judeţean Satu Mare
Raport:
Biserica reformată din Acâş este singurul element păstrat, aproape intact, dintr-un complex monastic din sec. XII. Biserica este o basilica trinavată romanică, cu două turnuri vestice şi cu un sanctuar principal semicircular. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1998 în vederea stabilirii fazelor de construcţie şi de reparaţii, precum şi a identificării eventualelor construcţii dispărute ale complexului monastic. Datele obţinute prin metode arheologice au fost întregite cu cercetări arhivistice privind clădirea şi localitatea, obţinându-se date esenţiale pentru stabilirea cronologiei intervenţiilor şi reparaţiilor succesive, detectate prin metode arheologice. Informaţiile obţinute în cursul cercetărilor au fost folosite la întocmirea proiectului de restaurare, executarea acestor lucrări fiind în curs de derulare. În campaniile anterioare a fost descoperită o capelă, anexată la colţul nord-estic al bisericii, un şanţ care înconjura incinta medievală a mănăstirii şi au fost identificate 70 de morminte în incinta monumentului.

În campania din 2005, au fost deschise trei secţiuni, fiind cercetată zona de NE şi SE a bisericii, precum şi partea centrală al capelei. SVI, având dimensiunile de 2,5 x 5 m, a fost deschisă în axa de E-V a capelei, între SV, SIII şi SVII cercetate anterior. În zona mediană a acesteia a fost păstrat un martor de 0,3 m lăţime. A fost dezvelită aici fundaţia închiderii estice, semicirculare a capelei, precum şi nivelele de dărâmare a zidurilor acestei construcţii. În interiorul capelei a fost identificat un mormânt de inhumaţie (M72), fără inventar, aşezat aprox. în axul capelei. Partea nordică a mormântului a fost deranjată de o groapă de var, care a ocupat toată jumătatea nordică a capelei. Groapa a fost adâncită în solul steril, pornind de sub nivelele de dărâmare a capelei. Avea un fund plat, aprox. rectangular, peretele nordic fiind reprezentat de fundaţia capelei. Dat fiind această situaţie, în această zonă nu se putea observa stratul de construcţie sau nivele de podea din interiorul capelei. Totuşi pe baza surprinderii starturilor de dărâmătură se poate data abandonarea şi dărâmarea capelei în cursul sec. XVI.

SXIV, având dimensiunile de 2 x 2 m, a fost deschisă la 6 m de colţul sud-estic al bisericii, spre S, pe locul unui bazin colector de ape pluviale. SXV, având dimensiunile de 2 x 2 m, la 6 m de colţul nord-estic al bisericii, spre N, pe locul unui bazin colector de ape pluviale. În aceste secţiuni au mai fost identificate încă cinci inhumaţii (M71, M73–M76), precum şi un nou segment din traseul şanţului care înconjura incinta medievală a mănăstirii. Aceste morminte se pot grupa în cele două orizonturi de inhumaţie observate deja în cursul campaniilor anterioare: cel medieval, folosit din sec. XII, până în sec. XVI, iar cel modern de sec. XVIII-XIX, atribuibil preoţilor care slujeau în biserică şi familiilor lor. La craniul din M76 s-a păstrat un fragment dintr-o bonetă, pe suport textil, executat din fir metalic (bronz argintat/aurit) cu mărgele de diferite dimensiuni şi culori, precum şi pandantive mici. Piesa este tipică vestimentaţiei feminine de sec. XVIII.

Problema celorlalte elemente din complexul monastic, claustru, eventual casă abaţială, rămâne în continuare o problemă deschisă. Sondarea incintei fiind executată în campaniile anterioare în proporţie de 30%-40%.